Aseara am terminat "Inmormantare vesela" de Ludmila Ulitkaya. Mi-a placut, normal. Povestea? Agonia unui pictor atrage in jurul lui o multime pestrita. Tot felul de personaje ajung sa-si intersecteze drumurile in jurul muribundului. Emigranti rusi, evrei, polonezi, negri, sud-americani, homosexuali, rabini, preoti etc. Viata. Liantul? Votca.
Ne chinuim sa devenim occidentali cand in sufletele noastre bat vanturi dinspre orient.
Devenim obsedati de acumulari materiale, uitam sa ne bucuram de lucrurile marunte, necaptabile, de genul : o ploaie, o adiere de vant, un peisaj, o muzica, un cer instelat etc.
Aseara dupa ce am terminat cartea am iesit pe balcon. Era noapte, era racoare, cerul era plin de stele. Un meteorit. Unde am fost pana acum? Mi-am amintit serile de vara din copilarie. Contactul cu natura. Acum ma plang: e prea cald, e prea frig, sunt tantari etc. Parca ne obisnuim sa ne fie rau. De ce sa te bucuri de maruntisurile de langa tine cand poti sa suferi pentru idealuri de neindeplinit?
In week end am fost pe coclauri. Prietena mea a crescut prin padurile alea. Ma intrebam de ce sa vrea un om normal sa plece din mijlocul naturii pentru a ajunge intr-un oras mare? Ca sa castigi niste bani mai multi pe care sa-i cheltui cu intretinerea intr-un loc poluat, aglomerat, sufocant...
Un comentariu:
Poate ca asta e calea... cum se zice, tot raul spre bine. Adica invatam si pretuim lucrurile pe care le avem abia dupa ce le pierdem...
O calatorie spre orasele mari si sufocante pentru a afla cu adevarat valoarea padurilor... locurilor care intretin viata.
Cum am putea fi constienti altfel?
Pentru ca indepartarea da nastere la perspectiva, asa cum ai vedea de pe un munte privelistea de la picioare... atunci poti avea sansa sa intelegi bucuria lucrurilor simple, de la distanta.
Probabil daca am avea constiinta ca suntem perfecti ACOLO UNDE SUNTEM si nimic nu este de prisos sau degeaba, am fi prea atenti sa nu pierdem aceasta stare si am deveni rigizi, ca un politician prost care in loc sa-si foloseasca puterea obtinuta pentru a face unele schimbari imbunatatind conditia vietii oamenilor, se concentreaza doar sa pastreze aceasta putere.
Sau poate unii sunt doar prosti la orice distanta ar sta fata de orice lucru...
oroles
Trimiteți un comentariu