paradox

Duminica am citit "Strugurii s-au copt in lipsa ei", Zully Mustafa. Primul ei roman. In general vorbind mi-a placut, din cauza asta am si stat cu nasul in carte pana am terminat-o. M-a azvarlit in trecut, copilarie frumoasa, adolescenta zbuciumata, iubiri, dezamagiri etc. Le-am trait cu totii. E scrisa la persoana intai, ca o destainuire si, pe undeva aduce a roman politist, ma trimite cu gandul la Raymond Chandler si, trebuie sa recunosc, nu ma dau in vant dupa genul asta de actiune. In sfarsit, nu asta vreau sa spun eu aici.
Am observat la multi oameni intoarcerea asta spre trecutul glorios. Ceea ce se intampla atunci era frumos, era asa si pe dincolo, florile erau mai mari si mai frumoase, fructele mai parfumate, iarna mai iarna, vara mai vara, timpul nu trecea asa de repede, bubele erau mai mici si treceau mai repede, totul era ca la carte (care carte?), era bine rau, in concluzie.
Citesc de vreo doua zile Versetele satanice si Salman Rushdie spune despre pasagerii avionului deturnat de teroristi ca, nemaiavand viitor au fost nevoiti sa se refugieze in trecut.
In prezentul care nu e pe placul tau nu ai ce face, viitorul nu exista, mai ramane trecutul. Nu poti sta fata in fata cu tine, cu binele si cu raul din prezent, trebuie sa fugi in trecut pentru ca pe asta ai senzatia ca poti sa-l modifici. In primul rand ca trecutul, atata timp cat esti viu in prezentul asta detestat, nu te pune in fata niciunui pericol, nu te ameninta nicicum. N-are ce sa-ti faca. Ceea ce a fost urat poti sa dai deoparte, nu trebuie sa te gandesti la asta, alegi doar ce-ti place, ce te face sa te simti bine. Te droghezi cu tine insuti, te masturbezi...
Viata ta are substanta doar daca te uiti de la distanta la ea ca un pictor care-si admira tabloul mijindu-si ochii.
Ce mi se pare cu adevarat amuzant la genul asta de oameni e ca ei, de obicei, isi programeaza foarte bine viitorul. In capul lor totul este bine organizat, ce trebuie sa faca si ce nu trebuie sa faca, cand trebuie sa faca si cand nu trebuie sa faca. Si, cu un viitor asa bine organizat nu e normal sa aiba un trecut glorios de admirat cand li se pune pata?
Deci nu, nu e niciun paradox.
Textul asta n-are cap si n-are coada. Asta e!