povesti...

am furat leapsa de la DoDu care zice ca daca esti roman ai in mod sigur anumite talente de care nu poti sa faci abstractie. Problema e ca la furat fiind nu ai timp sa vezi clar ce furi, apuci si fugi... te trezesti mai tarziu ca lipsesc anumite parti din ispita si incerci sa reconstitui. Leapsa asta furata este despre citit - ce, cum, cand, cat nu prea stiu asa c-o sa fac dupa cum ma taie pe mine capul. Mai ales ca postul asta (a nu se intelege postul craciunului ca nu e cazul) este scris pentru a-mi aduce aminte.
Deci, sa incep cu inceputul - sau mai bine nu, ca inceputurile sunt intotdeauna enervante, ba scurte de nu intelegi c-au inceput, ba lungi de-ti vine(in mod natural) sa treci peste. Prima chestie legata de citit care-mi vine in cap este si cea mai sfasietoare poveste dintre toate povestile pe care le-am citit vreodata - Puiul de Al.Bratescu Voinesti si n-am citit-o eu, mi-a citit-o mama intr-o seara. Imi amintesc ca eram acasa, eu, mama si fratele meu mai mare. Ei citeau nu stiu ce carti iar eu nu stiam sa citesc si ma ofticam foarte tare pentru ca aveam senzatia ca ei fac parte dintr-o gasca la care eu nu aveam acces. Povestea a fost citita spre consolarea mea si simt si acum furnicaturi prin nas cand ma gandesc la bietul pui abandonat, la neputinta lui, la disperarea lui... mi-am pus plapuma in cap si am jelit indelung...
Alte carti care m-au influentat? Colt Alb de Jack London. Cartea asta are o poveste a ei, de care nu se poate face abstractie. A ajuns in mainile mele dupa ce un prieten al fratelui meu o scapase intr-un butoi cu vin. Era mov, infoiata si mirosea a vin. Intotdeauna o sa simt miros de vin cand o sa aud de Colt Alb.
Aventurile lui Huckleberry Finn - taica-meu a devenit "babacu"
Suanii de Balzac - eram cu Nelly, prietena mea, in vie, pazeam sa nu vina graurii la furat.
La Medeleni - e cartea pe care am citit-o de cele mai multe ori. Olguta era un personaj fantastic.
Trec peste categoria piei rosii pentru ca sunt prea multe povesti, oricum am citit o gramada. Ultimul mohican ar fi pe primul loc.
Crima si pedeapsa am citit cand aveam oreion si nu ma duceam la scoala.
Jules Verne iarasi e prea mare. Ca o paranteza, m-am uitat recent printr-o carte d-aia veche, mare cu coperti groase, albe... ce ma mai uitam la desenele alea...
Pe Sven Hassel l-am descoperit dupa mai multe incercari - initial mi s-a parut cam prea numai cu soldati si razboi, credeam ca era despre unii care se luptau sa salveze patria etc pana mi-a cazut in mana Lichidati Prisul si n-am lasat-o pana n-am terminat-o. Si le-am citit si pe celelalte. Pentru ca a venit vorba de soldati mi-am amintit de Svejk si de bietul lui locotenent. Frumoasa poveste.
Nu mi-au placut niciodata romanele politiste. Poate doar Philip Marlow mi-a atras oarecum atentia.
Mihail Sebastian mi-a placut. Orasul cu salcami stiu ca m-a impresionat. Acum habar n-am despre ce era vorba, nu-mi amintesc nimic.
....................................................................................
In ultimul an am citit mai multe de Salman Rushdie, si acum am pe noptiera una neterminata pentru ca m-am blocat cand am realizat ca omul asta scrie mai repede decat apuc eu sa citesc.
Si Ludmila Ulitkaia.
si Daniil Harms
si Bulgakov... off, rusii...