scrisoare catre liceeni

e clar, tudor chirila nu se sinucide.

in urma cu cateva zile am ajuns la scrisoarea catre liceeni. Asa un text patetic nu credeam sa ma scrie cineva in 2009. E un soi de pusca si cureaua lata varianta tudor chirila. Adica, bai, ce tari am fost noi pentru ca, nu-i asa, noi stiam cine au fost delacroix, dumas, chagall, dickens, dostoievski etc, noi stiam deosebi binele de rau da' am pierdut, ma, dracu stie de ce, ca eram asa bine pregatiti(mici exceptii neimportante - cate un i, cate o virgula). ca la loto, dupa ce se anunta numarul castigator iti tragi o palma peste frunte - bai, ce-am pierdut! da' nu-i nimic, maine iar, la telejurnal...
in sfarsit, le spune el cu limba de moarte (eu asa credeam) liceenilor ce au voie si mai ales ce nu au voie sa faca daca vor sa invinga si sa se salveze pe ei da' si pe noi prin lupta cunoasterii, desigur.
e clar, mi-am zis eu atunci, asta se sinucide. dupa o asa scrisoare nu mai poti sa traiesti, ai pierdut, mai poti eventual sa fii util noii generatii cu un sut in fund : ba, ai auzit? s-a sinucis tudor chirila dupa ce ne-a scris scrisoarea aia. ba, io cred ca n-a glumit, cred ca vorbea serios, nu stiu, zau, io nu ma mai joc de-a baiatu' de bani gata, deci, gata, io ma duc sa citesc (ca)idiotul.

trecura zilele, una dupa alta si tudor, baiat destept, nu s-a sinucis, s-a (ras)cumparat. 2000 de euro bursa unuia(uneia) care demonstreaza ca vrea si ca poate.

deci, da, proletari din toate tarile uniti-va si construiti o lume mai buna, mai curata, mai uscata, cu autostrazi si cartiere de vile neinundabile si fara eleva porno (care, in paranteza fie spus, la fel ca si tine, tudore, vinde iluzii).