exista mai multe tipuri de credinciosi:
- cei care se bulucesc la ocazii - de inviere, la moastele sfintilor, la izvorul tamaduirii. de obicei sunt oamenii simpli, fara multa scoala. se trezesc in toiul noptii (daca nu cumva se duc de seara) si se aseaza frumos la coada. sa ajunga sa se inchine la moastele alea sau sa prinda o sticla de apa sfintita e pentru ei o problema de viata si de moarte. bidonasul ala cu apa tamaduitoare aruncat in cap de gardianul cu spirit de initiativa e pentru ei un adevarat panaceu. n-au bani de doctori si medicamente si nici n-au nevoie pentru ca, nu-i asa, dumnezeu le-a trimis apa vie buna pentru orice betesug. nu-i intereseaza morala crestina, nu-si pun probleme despre autenticitatea sau eficienta apei - e suficient sa stie ca e de la izvorul tamaduirii. e buna pentru orice. nu-i intereseaza dogma, vor miracolul. cumva ei reprezinta forma incipienta a crestinismului - martiriul si miracolul erau regulile de baza.
- mai sunt crestinii de ocazie. ei sunt copiii celor din prima categorie. au crescut tratandu-se cu apa aia sfintita da' au si ceva cunostinte in plus. ei nu se bulucesc pentru ca stiu ca nu e frumos. tin post in prima si in ultima saptamana, eventual miercurea si vinerea (sunt unii care tin si lunea pentru ca e bine sa tii lunea. aprind lumanari la toate manastirile de care au auzit ba la unele mai arunca si cativa banuti in vreo fantana petru ca-ti implineste dumnezeu o dorinta. in ziua de sarbatoare recupereaza tot ce pierdusera prin post si se trateaza cu triferment. cand isi fac case si isi cumpara masini platesc preotul sa le sfinteasca. si ei fac toate astea pentru ca asa e bine.
- crestinii din categoria asta sunt cei care merg la biserica la fel cum merg la spectacol. e frumos. asculta slujba ca pe un cantec. ca e in romaneste sau in chineza pentru ei e totuna pentru ca nu-i intereseaza mesajul. se duc la biserica inca de cand erau la scoala. erau prea mici sa mearga-n cluburi, se intalneau cu prietenii la biserica. acu se duc mai mult prin cluburi da' au ramas cu oarece reflexe - de sarbatori se duc la biserica. victeme ale inertiei.
- o alta categorie sunt cei cu educatie. citesc cu acelasi entuziasm biblia si codul lui da vinci. cred in dumnezeu asa cum cred in asigurarea pentru pensie - daca nu exista si ei au crezut nu pierd nimic dar daca exista si ei n-au crezut vor merge in iad - pariul lui pascal. ei nu merg la biserici pentru ca nu le plac credinciosii din prima categorie, nu vor sa se amestece cu gloata, dumnezeu sigur face diferenta intre brutele alea needucate si ei. nu exista livrare de apa sfintita la domiciliu? contra cost, desigur.
- ultima categorie sunt cei care-si pun intrebari. il cauta pe dumnezeu prin cartile sfinte pentru ca le e teama sa se gandeasca la o lume care nu e guvernata de niciun zeu, in care intamplarea e regula de baza, binele si raul sunt chestiuni subiective pentru care nu te pedepseste sau rasplateste nimeni. sclavi ramasi fara stapan...
3 comentarii:
nu-i chiar asa, poate nu-i deloc asa. Vreau sa spun ca e mult mai complicat, mai complex. Eu de ce ma duc la biserica?
nu e deloc complicat.
tu cred ca faci partea din categoria celor care cauta
si mai sunt si cei ce au gasit si sunt impliniti pentru ca...credinta se vede in viata lor prin felul in care se raporteaza la cei din jur si prin faptul ca valorile Lui Dumnezeu sunt si valorile lor dupa care se ghideaza in viata.:)
Trimiteți un comentariu