sunt zile in care nu vrei sa vezi pe nimeni. nici sa auzi. cand vrei sa zaci intr-un loc fara sa fie nevoie sa dai piept cu nimeni si nimic. sa nu trebuiasca sa spui nimanui ca nu ai nimic, doar ca nu ai chef de raspunsuri. vrei doar sa zaci intr-un scaun, pat, orice-ar fi. sa renunti la asteptarile obisnuite, la iluziile obisnuite, la goana dupa fericire, bani, mancare, dupa orice. nu vrei nimic. poate doar iti doresti sa poti sa incui toate usile care dau spre tine. nu, eu nu vreu sa daram ziduri, eu vreau sa construiesc. sa nu mai vad nimic in jurul meu, doar sa stau. am vazut recent intr-un film o faza - o tipa avea o depresie - se uita in gol iar pe obraji i se scurgeau lacrimi. eu nu am timp sa savurez o depresie. si nici spatiu.
ar trebui sa se inventeze locuri pentru savurat depresii. un loc in care sa experimentezi nefericirea. sa nu te bantuie nimeni cu cafele fierbinti si zambete amabile. sa stai si sa te uiti in gol.
pana te saturi...
2 comentarii:
depresiile sunt inventate tot de noi, asa cred
sta in puterea noastra sa schimbam lumea :)
deprsiile sunt mai... artistice. cine striga in gura mare ca e fericit?
biiine, o sa ma gandesc la ceva despre stari de bine
Trimiteți un comentariu