sâmbătă, aprilie 25, 2009
credinciosi si credinciosi
exista mai multe tipuri de credinciosi:
- cei care se bulucesc la ocazii - de inviere, la moastele sfintilor, la izvorul tamaduirii. de obicei sunt oamenii simpli, fara multa scoala. se trezesc in toiul noptii (daca nu cumva se duc de seara) si se aseaza frumos la coada. sa ajunga sa se inchine la moastele alea sau sa prinda o sticla de apa sfintita e pentru ei o problema de viata si de moarte. bidonasul ala cu apa tamaduitoare aruncat in cap de gardianul cu spirit de initiativa e pentru ei un adevarat panaceu. n-au bani de doctori si medicamente si nici n-au nevoie pentru ca, nu-i asa, dumnezeu le-a trimis apa vie buna pentru orice betesug. nu-i intereseaza morala crestina, nu-si pun probleme despre autenticitatea sau eficienta apei - e suficient sa stie ca e de la izvorul tamaduirii. e buna pentru orice. nu-i intereseaza dogma, vor miracolul. cumva ei reprezinta forma incipienta a crestinismului - martiriul si miracolul erau regulile de baza.
- mai sunt crestinii de ocazie. ei sunt copiii celor din prima categorie. au crescut tratandu-se cu apa aia sfintita da' au si ceva cunostinte in plus. ei nu se bulucesc pentru ca stiu ca nu e frumos. tin post in prima si in ultima saptamana, eventual miercurea si vinerea (sunt unii care tin si lunea pentru ca e bine sa tii lunea. aprind lumanari la toate manastirile de care au auzit ba la unele mai arunca si cativa banuti in vreo fantana petru ca-ti implineste dumnezeu o dorinta. in ziua de sarbatoare recupereaza tot ce pierdusera prin post si se trateaza cu triferment. cand isi fac case si isi cumpara masini platesc preotul sa le sfinteasca. si ei fac toate astea pentru ca asa e bine.
- crestinii din categoria asta sunt cei care merg la biserica la fel cum merg la spectacol. e frumos. asculta slujba ca pe un cantec. ca e in romaneste sau in chineza pentru ei e totuna pentru ca nu-i intereseaza mesajul. se duc la biserica inca de cand erau la scoala. erau prea mici sa mearga-n cluburi, se intalneau cu prietenii la biserica. acu se duc mai mult prin cluburi da' au ramas cu oarece reflexe - de sarbatori se duc la biserica. victeme ale inertiei.
- o alta categorie sunt cei cu educatie. citesc cu acelasi entuziasm biblia si codul lui da vinci. cred in dumnezeu asa cum cred in asigurarea pentru pensie - daca nu exista si ei au crezut nu pierd nimic dar daca exista si ei n-au crezut vor merge in iad - pariul lui pascal. ei nu merg la biserici pentru ca nu le plac credinciosii din prima categorie, nu vor sa se amestece cu gloata, dumnezeu sigur face diferenta intre brutele alea needucate si ei. nu exista livrare de apa sfintita la domiciliu? contra cost, desigur.
- ultima categorie sunt cei care-si pun intrebari. il cauta pe dumnezeu prin cartile sfinte pentru ca le e teama sa se gandeasca la o lume care nu e guvernata de niciun zeu, in care intamplarea e regula de baza, binele si raul sunt chestiuni subiective pentru care nu te pedepseste sau rasplateste nimeni. sclavi ramasi fara stapan...
- cei care se bulucesc la ocazii - de inviere, la moastele sfintilor, la izvorul tamaduirii. de obicei sunt oamenii simpli, fara multa scoala. se trezesc in toiul noptii (daca nu cumva se duc de seara) si se aseaza frumos la coada. sa ajunga sa se inchine la moastele alea sau sa prinda o sticla de apa sfintita e pentru ei o problema de viata si de moarte. bidonasul ala cu apa tamaduitoare aruncat in cap de gardianul cu spirit de initiativa e pentru ei un adevarat panaceu. n-au bani de doctori si medicamente si nici n-au nevoie pentru ca, nu-i asa, dumnezeu le-a trimis apa vie buna pentru orice betesug. nu-i intereseaza morala crestina, nu-si pun probleme despre autenticitatea sau eficienta apei - e suficient sa stie ca e de la izvorul tamaduirii. e buna pentru orice. nu-i intereseaza dogma, vor miracolul. cumva ei reprezinta forma incipienta a crestinismului - martiriul si miracolul erau regulile de baza.
- mai sunt crestinii de ocazie. ei sunt copiii celor din prima categorie. au crescut tratandu-se cu apa aia sfintita da' au si ceva cunostinte in plus. ei nu se bulucesc pentru ca stiu ca nu e frumos. tin post in prima si in ultima saptamana, eventual miercurea si vinerea (sunt unii care tin si lunea pentru ca e bine sa tii lunea. aprind lumanari la toate manastirile de care au auzit ba la unele mai arunca si cativa banuti in vreo fantana petru ca-ti implineste dumnezeu o dorinta. in ziua de sarbatoare recupereaza tot ce pierdusera prin post si se trateaza cu triferment. cand isi fac case si isi cumpara masini platesc preotul sa le sfinteasca. si ei fac toate astea pentru ca asa e bine.
- crestinii din categoria asta sunt cei care merg la biserica la fel cum merg la spectacol. e frumos. asculta slujba ca pe un cantec. ca e in romaneste sau in chineza pentru ei e totuna pentru ca nu-i intereseaza mesajul. se duc la biserica inca de cand erau la scoala. erau prea mici sa mearga-n cluburi, se intalneau cu prietenii la biserica. acu se duc mai mult prin cluburi da' au ramas cu oarece reflexe - de sarbatori se duc la biserica. victeme ale inertiei.
- o alta categorie sunt cei cu educatie. citesc cu acelasi entuziasm biblia si codul lui da vinci. cred in dumnezeu asa cum cred in asigurarea pentru pensie - daca nu exista si ei au crezut nu pierd nimic dar daca exista si ei n-au crezut vor merge in iad - pariul lui pascal. ei nu merg la biserici pentru ca nu le plac credinciosii din prima categorie, nu vor sa se amestece cu gloata, dumnezeu sigur face diferenta intre brutele alea needucate si ei. nu exista livrare de apa sfintita la domiciliu? contra cost, desigur.
- ultima categorie sunt cei care-si pun intrebari. il cauta pe dumnezeu prin cartile sfinte pentru ca le e teama sa se gandeasca la o lume care nu e guvernata de niciun zeu, in care intamplarea e regula de baza, binele si raul sunt chestiuni subiective pentru care nu te pedepseste sau rasplateste nimeni. sclavi ramasi fara stapan...
luni, aprilie 20, 2009
vineri, aprilie 10, 2009
copy-paste
Spunea un fir de iarbă
Kahlil Gibran
Un fir de iarbă îi spune unei frunze veştede: „Ce zgomot faci când cazi! Ai reuşit să îmi împrăştii toate visele de iarnă.”
Iar frunza veştedă răspunse indignată: „Jos te-ai născut şi tot jos îţi duci zilele! Lucru lipsit de melodie ce eşti! Tu nu trăieşti la înălţime, şi-a vântului cântare nu te-atinge.”
Apoi frunza tomnatecă se aşternu pe pământ şi adormi. Dar la venirea primăverii se trezi din nou – acum, ca fir de iarbă.
Şi-apoi, când fu încă o dată toamnă, iar de deasupra coborau prin aer frunze veştede, ea spunse pentru sine: „Oh, frunzele astea! Atât de zgomotoase! Îmi împrăştie visele de iarnă.”
Kahlil Gibran
Un fir de iarbă îi spune unei frunze veştede: „Ce zgomot faci când cazi! Ai reuşit să îmi împrăştii toate visele de iarnă.”
Iar frunza veştedă răspunse indignată: „Jos te-ai născut şi tot jos îţi duci zilele! Lucru lipsit de melodie ce eşti! Tu nu trăieşti la înălţime, şi-a vântului cântare nu te-atinge.”
Apoi frunza tomnatecă se aşternu pe pământ şi adormi. Dar la venirea primăverii se trezi din nou – acum, ca fir de iarbă.
Şi-apoi, când fu încă o dată toamnă, iar de deasupra coborau prin aer frunze veştede, ea spunse pentru sine: „Oh, frunzele astea! Atât de zgomotoase! Îmi împrăştie visele de iarnă.”
vineri, aprilie 03, 2009
despre iubiri
prin revistele pentru femei gasesti sfaturi de genul "cum sa pastrati aprinsa flacara iubirii".
ca si cand ar exista posibilitatea sa mananci la infinit din aceeasi prajitura.
cica "nu trebuie sa credem ca suntem iubiti neconditionat" - ce greseala! sigur ca iubim si suntem iubiti neconditionat. cand iubirea e conditionata nu e iubire. sau e da' iubire de sine nu de celalat.
cautam si suntem atrasi de anumite caracteristici pentru ca vrem sa relationam cumva, sa fim amici, sa fim colegi, sa fim membri ai aceluiasi clan nicidecum pentru ca vrem sa iubim.
sunt amuzante articolele alea tocmai pentru ca in general sunt scrise tot de femei. ma intreb daca nu cumva e vreun soi de instinct de proprietate - daca te conving sa te ocupi de barbatul tau poate n-o sa-ti treaca prin cap sa il vrei pe al meu!
ca si cand ar exista posibilitatea sa mananci la infinit din aceeasi prajitura.
cica "nu trebuie sa credem ca suntem iubiti neconditionat" - ce greseala! sigur ca iubim si suntem iubiti neconditionat. cand iubirea e conditionata nu e iubire. sau e da' iubire de sine nu de celalat.
cautam si suntem atrasi de anumite caracteristici pentru ca vrem sa relationam cumva, sa fim amici, sa fim colegi, sa fim membri ai aceluiasi clan nicidecum pentru ca vrem sa iubim.
sunt amuzante articolele alea tocmai pentru ca in general sunt scrise tot de femei. ma intreb daca nu cumva e vreun soi de instinct de proprietate - daca te conving sa te ocupi de barbatul tau poate n-o sa-ti treaca prin cap sa il vrei pe al meu!
joi, aprilie 02, 2009
cuvinte cu che
dragi copii,
am observat ca ajunge lume la mine pe blog cautand cuvinte cu che. Imi imaginez ce dezamagiti sunt bietii copii negasind decat ceva despre Che Guevara asa ca ma autosesizez si postez articolul asta special pentru ei.
Deci: chef, chei, chenar, chemare, chefir, chestie, chestiune(e alt cuvant), chel, chelie, chepeng, cheratina, cheta, chef.
Ajung?
Oricum ii rog pe vizitatorii mei sa fie draguti si amabili si sa completeze lista. Sa dau si un premiu celui care stie mai multe?
am observat ca ajunge lume la mine pe blog cautand cuvinte cu che. Imi imaginez ce dezamagiti sunt bietii copii negasind decat ceva despre Che Guevara asa ca ma autosesizez si postez articolul asta special pentru ei.
Deci: chef, chei, chenar, chemare, chefir, chestie, chestiune(e alt cuvant), chel, chelie, chepeng, cheratina, cheta, chef.
Ajung?
Oricum ii rog pe vizitatorii mei sa fie draguti si amabili si sa completeze lista. Sa dau si un premiu celui care stie mai multe?
miercuri, aprilie 01, 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
