marți, februarie 26, 2008
pe la cozi...
azi am umblat creanga prin oras cu declaratii pe la institutiile statului. Deci am stat la cozi si am vazut lume. Cateva exemple:
- Mi-a placut de femeia aia de la nemti, zice un mos cu fata de contabil atoatestiutor (ca mine adica, atoatestiutor mai nu contabil). Femeia de la nemti? Cine, bre, Claudia Schiffer?
Dupa ce-au pus-o acolo, cancelar sau ce e ea, continua el, s-au dus astia, ziaristii, sa-i ia interviuri. "Nu dau niciun interviu. Vorbiti cu specialistii ca d-aia sunt specialisti!"
Tare rau Angela Merkel asta. Bantuie prin capetele batraneilor nostri in loc s-o lase pe Claudia Schiffer. Eheei, taica, daca nu pierdea Hitler razboiu....
- Sa dea domnule o lege, zice o femeie la vreo 38-40 de ani, sa nu dai nimic la stat si nici statul sa nu-ti dea nimic tie. Niciun leu. Sa vezi ce bine ar fi atunci. Tu muncesti ca prostu si le dai lor 25% degeaba. Isi bat joc.
- Mie imi place la cozile astea, zice un tip la vreo 30 de ani, cunosti tot felul de oameni, afli ce se mai intampla in tara, ce legi s-au mai schimbat, ce mai e la moda. Daca mai vin de cateva ori ma insor.
- Saru-mana, doamna Nustiucum, ce faceti, cu declaratiile? Un baiat la vreo 20 de ani. Dupa tonul cu care vorbeste si dupa hainele colorate si inzorzonate cu stelute si floricele pe care le poarta imi dau seama ca doamna Nustiucum nu este obiectul dorintei individului ci modelul pe care-l invidiaza pentru ca ea are si el n-are.
Oameni, oameni, oameni....
Eu incerc sa frunzaresc ultimu roman al lui frederic beigbeder care, cica, e cel mai bun roman al lui.
- Mi-a placut de femeia aia de la nemti, zice un mos cu fata de contabil atoatestiutor (ca mine adica, atoatestiutor mai nu contabil). Femeia de la nemti? Cine, bre, Claudia Schiffer?
Dupa ce-au pus-o acolo, cancelar sau ce e ea, continua el, s-au dus astia, ziaristii, sa-i ia interviuri. "Nu dau niciun interviu. Vorbiti cu specialistii ca d-aia sunt specialisti!"
Tare rau Angela Merkel asta. Bantuie prin capetele batraneilor nostri in loc s-o lase pe Claudia Schiffer. Eheei, taica, daca nu pierdea Hitler razboiu....
- Sa dea domnule o lege, zice o femeie la vreo 38-40 de ani, sa nu dai nimic la stat si nici statul sa nu-ti dea nimic tie. Niciun leu. Sa vezi ce bine ar fi atunci. Tu muncesti ca prostu si le dai lor 25% degeaba. Isi bat joc.
- Mie imi place la cozile astea, zice un tip la vreo 30 de ani, cunosti tot felul de oameni, afli ce se mai intampla in tara, ce legi s-au mai schimbat, ce mai e la moda. Daca mai vin de cateva ori ma insor.
- Saru-mana, doamna Nustiucum, ce faceti, cu declaratiile? Un baiat la vreo 20 de ani. Dupa tonul cu care vorbeste si dupa hainele colorate si inzorzonate cu stelute si floricele pe care le poarta imi dau seama ca doamna Nustiucum nu este obiectul dorintei individului ci modelul pe care-l invidiaza pentru ca ea are si el n-are.
Oameni, oameni, oameni....
Eu incerc sa frunzaresc ultimu roman al lui frederic beigbeder care, cica, e cel mai bun roman al lui.
duminică, februarie 24, 2008
sâmbătă, februarie 23, 2008
vineri, februarie 22, 2008
marți, februarie 19, 2008
paradox
Duminica am citit "Strugurii s-au copt in lipsa ei", Zully Mustafa. Primul ei roman. In general vorbind mi-a placut, din cauza asta am si stat cu nasul in carte pana am terminat-o. M-a azvarlit in trecut, copilarie frumoasa, adolescenta zbuciumata, iubiri, dezamagiri etc. Le-am trait cu totii. E scrisa la persoana intai, ca o destainuire si, pe undeva aduce a roman politist, ma trimite cu gandul la Raymond Chandler si, trebuie sa recunosc, nu ma dau in vant dupa genul asta de actiune. In sfarsit, nu asta vreau sa spun eu aici.
Am observat la multi oameni intoarcerea asta spre trecutul glorios. Ceea ce se intampla atunci era frumos, era asa si pe dincolo, florile erau mai mari si mai frumoase, fructele mai parfumate, iarna mai iarna, vara mai vara, timpul nu trecea asa de repede, bubele erau mai mici si treceau mai repede, totul era ca la carte (care carte?), era bine rau, in concluzie.
Citesc de vreo doua zile Versetele satanice si Salman Rushdie spune despre pasagerii avionului deturnat de teroristi ca, nemaiavand viitor au fost nevoiti sa se refugieze in trecut.
In prezentul care nu e pe placul tau nu ai ce face, viitorul nu exista, mai ramane trecutul. Nu poti sta fata in fata cu tine, cu binele si cu raul din prezent, trebuie sa fugi in trecut pentru ca pe asta ai senzatia ca poti sa-l modifici. In primul rand ca trecutul, atata timp cat esti viu in prezentul asta detestat, nu te pune in fata niciunui pericol, nu te ameninta nicicum. N-are ce sa-ti faca. Ceea ce a fost urat poti sa dai deoparte, nu trebuie sa te gandesti la asta, alegi doar ce-ti place, ce te face sa te simti bine. Te droghezi cu tine insuti, te masturbezi...
Viata ta are substanta doar daca te uiti de la distanta la ea ca un pictor care-si admira tabloul mijindu-si ochii.
Ce mi se pare cu adevarat amuzant la genul asta de oameni e ca ei, de obicei, isi programeaza foarte bine viitorul. In capul lor totul este bine organizat, ce trebuie sa faca si ce nu trebuie sa faca, cand trebuie sa faca si cand nu trebuie sa faca. Si, cu un viitor asa bine organizat nu e normal sa aiba un trecut glorios de admirat cand li se pune pata?
Deci nu, nu e niciun paradox.
Textul asta n-are cap si n-are coada. Asta e!
Am observat la multi oameni intoarcerea asta spre trecutul glorios. Ceea ce se intampla atunci era frumos, era asa si pe dincolo, florile erau mai mari si mai frumoase, fructele mai parfumate, iarna mai iarna, vara mai vara, timpul nu trecea asa de repede, bubele erau mai mici si treceau mai repede, totul era ca la carte (care carte?), era bine rau, in concluzie.
Citesc de vreo doua zile Versetele satanice si Salman Rushdie spune despre pasagerii avionului deturnat de teroristi ca, nemaiavand viitor au fost nevoiti sa se refugieze in trecut.
In prezentul care nu e pe placul tau nu ai ce face, viitorul nu exista, mai ramane trecutul. Nu poti sta fata in fata cu tine, cu binele si cu raul din prezent, trebuie sa fugi in trecut pentru ca pe asta ai senzatia ca poti sa-l modifici. In primul rand ca trecutul, atata timp cat esti viu in prezentul asta detestat, nu te pune in fata niciunui pericol, nu te ameninta nicicum. N-are ce sa-ti faca. Ceea ce a fost urat poti sa dai deoparte, nu trebuie sa te gandesti la asta, alegi doar ce-ti place, ce te face sa te simti bine. Te droghezi cu tine insuti, te masturbezi...
Viata ta are substanta doar daca te uiti de la distanta la ea ca un pictor care-si admira tabloul mijindu-si ochii.
Ce mi se pare cu adevarat amuzant la genul asta de oameni e ca ei, de obicei, isi programeaza foarte bine viitorul. In capul lor totul este bine organizat, ce trebuie sa faca si ce nu trebuie sa faca, cand trebuie sa faca si cand nu trebuie sa faca. Si, cu un viitor asa bine organizat nu e normal sa aiba un trecut glorios de admirat cand li se pune pata?
Deci nu, nu e niciun paradox.
Textul asta n-are cap si n-are coada. Asta e!
luni, februarie 18, 2008
ma doare maseaua...
Colega mea, avand probleme cu dintii, s-a dus la dentist. Din cate cabinete de stomatologie sunt prin zona asta ea si-a gasit sa mearga la unu al carui doctor are profunde convingeri religioase. Motiv pentru care la el in cabinet e ca la biserica, adica se canta. Ca muzica de fond. In loc de muzica electronica. Sau clasica. Sau manele...
- Domnu doctor, am si eu o problema, cred ca am o masea cariata sau naiba stie ce ca ma doare rau falca!
- Mariana (Mariana e asistenta), pune, te rog, "Taina tainelor"
- Domnu doctor, mi-au cazut dintii si vreau sa-mi faceti altii...
- Mariana, pune "O, ce veste minunata"
-Domnu doctor, am trei copii care au nevoie de plombe...
-Pune, te rog, "Veniti la mine"
-Domnu doctor, mai incet, ma doare!!!
-Mariana, da, te rog, "Doamne ajuta" mai tare!
- Domnu doctor, am si eu o problema, cred ca am o masea cariata sau naiba stie ce ca ma doare rau falca!
- Mariana (Mariana e asistenta), pune, te rog, "Taina tainelor"
- Domnu doctor, mi-au cazut dintii si vreau sa-mi faceti altii...
- Mariana, pune "O, ce veste minunata"
-Domnu doctor, am trei copii care au nevoie de plombe...
-Pune, te rog, "Veniti la mine"
-Domnu doctor, mai incet, ma doare!!!
-Mariana, da, te rog, "Doamne ajuta" mai tare!
luni, februarie 11, 2008
duminică, februarie 03, 2008
vineri, februarie 01, 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
