leapsa

Miju, de pe coltarul lui proaspat iesit la rampa imi trimite o leapsa: la ce/cand zambesti?

habar n-am, ce-mi faci matale, bre, Miju

io zambesc daca merg pe strada si careva se impiedica din senin, daca cumva se si intinde pe jos trebuie sa marturisesc ca rad cu toti dintii. zambesc si daca mi se intampla mie asta da' numai pe dinafara ca pe dinauntru ma nervez.

zambesc cand Jerry o mai ia pe coaja si i se mai incurca partile componente pentru ca de felul meu sunt dotata cu simtul dreptatii. mai ales cand e vorba despre altii.

zambesc la bancurile seci. daca ma prind. uneori zambesc si cand nu ma prind ca sa nu se prinda altii.

gata, am zambit destul, sa trimit leapsa la Meri
care zice ca se pricepe la galceava de felul ei da' ia s-o vedem, la zambit se pricepe?

la farmacie

clienta - buna ziua. ceva de tras aveti?
farmacista (perplexa)- aaaa
clienta - pentru copii
farmacista - ?
clienta - ulei...
farmacista (luminandu-se)- de masaj! la johnson's si a facut semn cu capu inspre raftul respectiv
clienta - a, aci nu tineti...

Music duel: Jewish klezmer vs Gipsy music - Train de vie

grigore lese

La portita mandrii mele
Asculta mai multe audio Muzica »

din ciclul "cunoaste-te pe tine insami"

privind in urma observ cum in cuvinte mai ales injur iar in imagini mai ales cad in reverii. si-mi dau seama ca imaginea e un mijloc de relaxare iar cuvantul o arma de dat cu ea in oameni. se intampla uneori cand ma nerveaza cineva (nerveaza c-asa zice dodu ca e corect) sa vad persoana respectiva cu peretii in cap, ochii scosi si alte detalii d-astea sangeroase da' de obicei imi vin pe limba cuvinte d-alea pe care nu stiu exact cum sa le scriu ca nu le-am gasit in dex.

d-asta cred si eu ca la inceput a fost cuvantul si pe urma cuvantul a inceput sa capete culoare si a devenit una sau alta in functie de nevoi. acu stau si ma intreb care a fost cuvantul care a fost la inceput? si dac-a fost intai cuvantul inseamna ca era nervos? si daca era nervos cine-l nervase si cum? dupa cine azvarlea cuvinte?

bine, e adevarat, era luni... sau poate era duminica, io stiu?

nicole

Peter Sarstedt - Where do you go to (my lovely) 1969 TOTP

sa ne jucam...

bond... james bond

de ce urasc oamenii

taraitul telefonului la sapte fix, luni dimineata, te smulge dintr-un vis cu urmariri ca-n filme, impuscaturi, frica etc. te aduni din asternuturi, te cosmetizezi si iesi pe usa cu inima zornaind ca o poezie scrisa-n vers alb. in drum spre slujba rascolesti prin sertare si reusesti s-aduni o bruma de buna dispozitie si oarece energie mai putin neagra. ajungi, deschizi calculatorul... muzica. ok, ma simt bine, sa inceapa saptamana, am chef sa fac o gramada de lucruri si... da, o sa ma apuc sa repar lumea ca prea scartaie pe la colturi... cand... nu stii exact de unde si de ce apare el, OMUL! "ce faci, bai" - il intrebi cumva retoric. "ce sa fac ma, ma simt naspa, n-am dormit bine, am visat urat, am mancat mult si mi-e rau de mor. si (inafara de mine!) toti sunt niste nenorociti bla, bla, bla"
fassssss... buna ta dispozitie s-a dus dracu...

da' mori in pizda ma-tii si nu ma mai otravi cu proasta ta dispozitie!

voulez vous...