luni, februarie 16, 2009

din ciclul "cunoaste-te pe tine insami"

privind in urma observ cum in cuvinte mai ales injur iar in imagini mai ales cad in reverii. si-mi dau seama ca imaginea e un mijloc de relaxare iar cuvantul o arma de dat cu ea in oameni. se intampla uneori cand ma nerveaza cineva (nerveaza c-asa zice dodu ca e corect) sa vad persoana respectiva cu peretii in cap, ochii scosi si alte detalii d-astea sangeroase da' de obicei imi vin pe limba cuvinte d-alea pe care nu stiu exact cum sa le scriu ca nu le-am gasit in dex.

d-asta cred si eu ca la inceput a fost cuvantul si pe urma cuvantul a inceput sa capete culoare si a devenit una sau alta in functie de nevoi. acu stau si ma intreb care a fost cuvantul care a fost la inceput? si dac-a fost intai cuvantul inseamna ca era nervos? si daca era nervos cine-l nervase si cum? dupa cine azvarlea cuvinte?

bine, e adevarat, era luni... sau poate era duminica, io stiu?

5 comentarii:

Anonim spunea...

Bravo, acum suntem doi care spunem nervat. Si sa nu uit, stiai ca ti s-a negrit pagina?

ghrayada spunea...

s-a negrit ca era nervoasa da' e si un pic de verde si daca se deznerveaza ma gandesc ca poate se verzeste

cllod spunea...

DORESTI SA NE PROMOVAM RECIPROC?
http://blogurivalcene.blogspot.com/

ghrayada spunea...

ok

Anonim spunea...

cititi blog-ul intreg, destul de bine

azi