marți, aprilie 17, 2007

ziua in care m-am facut mare

Ziua in care iluziile mele, trecand prin disperare au ajuns resemnare. Detasare. Nu mai conteaza. Nu mai exista. Pot sa trec peste orice. Si peste oricine. Vreau sa spun ca pot trece intreaga, fara sa pierd parti din mine.
Nu, nu sunt superficiala. Poate ca par dar nu sunt. Nu imi place sa-mi expun trairile, nu imi place sa spun oricui ceea ce simt cu adevarat, nu consider ca e senzational ceea ce mi se intampla, nu e de exceptie felul in care reactionez la evenimente.
Sunt un om obisnuit. Nu-mi place sa ies in fata.
Prefer sa tac decat sa fiu falsa.
Sunt un om simplu.
Cat de greu este sa renunti la inutil. Sa te descoperi. Sa te cunosti...Pentru tine.

Sunt obosita. Maine plec iarasi la Bucuresti. Mama nu vrea sa manance. O sa stau cateva zile la spital.

Vecinii mei (nu stiu care) mi-au omorat toti cei trei pisici. Or fi satisfacuti de treaba bine facuta?
Unii nu se simt bine pana nu otravesc locul in care stau. Altii numesc asta amprenta personala. Prefer sa port manusi.

Nu vreau sa demonstrez nimanui nimic. Nu ma intereseaza nicicum.

Ziua in care m-am facut mare e marti.

2 comentarii:

Anonim spunea...

ramai asa cum esti,ptr ca esti deosebita chiar daca nu crezi

Goja spunea...

Imi pare rau de pisicii tai... I-as impusca pe aia de se ia de animale. Off.. Lasa, nu pune la inima, ca tot tie-ti faci rau.

azi