marți, februarie 19, 2008

paradox

Duminica am citit "Strugurii s-au copt in lipsa ei", Zully Mustafa. Primul ei roman. In general vorbind mi-a placut, din cauza asta am si stat cu nasul in carte pana am terminat-o. M-a azvarlit in trecut, copilarie frumoasa, adolescenta zbuciumata, iubiri, dezamagiri etc. Le-am trait cu totii. E scrisa la persoana intai, ca o destainuire si, pe undeva aduce a roman politist, ma trimite cu gandul la Raymond Chandler si, trebuie sa recunosc, nu ma dau in vant dupa genul asta de actiune. In sfarsit, nu asta vreau sa spun eu aici.
Am observat la multi oameni intoarcerea asta spre trecutul glorios. Ceea ce se intampla atunci era frumos, era asa si pe dincolo, florile erau mai mari si mai frumoase, fructele mai parfumate, iarna mai iarna, vara mai vara, timpul nu trecea asa de repede, bubele erau mai mici si treceau mai repede, totul era ca la carte (care carte?), era bine rau, in concluzie.
Citesc de vreo doua zile Versetele satanice si Salman Rushdie spune despre pasagerii avionului deturnat de teroristi ca, nemaiavand viitor au fost nevoiti sa se refugieze in trecut.
In prezentul care nu e pe placul tau nu ai ce face, viitorul nu exista, mai ramane trecutul. Nu poti sta fata in fata cu tine, cu binele si cu raul din prezent, trebuie sa fugi in trecut pentru ca pe asta ai senzatia ca poti sa-l modifici. In primul rand ca trecutul, atata timp cat esti viu in prezentul asta detestat, nu te pune in fata niciunui pericol, nu te ameninta nicicum. N-are ce sa-ti faca. Ceea ce a fost urat poti sa dai deoparte, nu trebuie sa te gandesti la asta, alegi doar ce-ti place, ce te face sa te simti bine. Te droghezi cu tine insuti, te masturbezi...
Viata ta are substanta doar daca te uiti de la distanta la ea ca un pictor care-si admira tabloul mijindu-si ochii.
Ce mi se pare cu adevarat amuzant la genul asta de oameni e ca ei, de obicei, isi programeaza foarte bine viitorul. In capul lor totul este bine organizat, ce trebuie sa faca si ce nu trebuie sa faca, cand trebuie sa faca si cand nu trebuie sa faca. Si, cu un viitor asa bine organizat nu e normal sa aiba un trecut glorios de admirat cand li se pune pata?
Deci nu, nu e niciun paradox.
Textul asta n-are cap si n-are coada. Asta e!

11 comentarii:

Anonim spunea...

asa mai aflu si eu ce mai faci ,prietena draga.scrie si tu in fiecare zi ca de-aia ti-ai facut blog!am cautat si eu cartea lui zulli da' n-am gasit-o. Nelly.

ghrayada spunea...

citind ce-am scris eu pe aici s-ar zice ca sunt vesnic cu capsa pusa. Asa o fi?
Pt.carte vb si tu cu Gandacu sa ti-o aduca, poate-ti face si o reducere...

Anonim spunea...

Nu stiu daca textul are si cap si coada, dar stiu ca ma gindesc adesea daca nu cumva perioadele "glorioase" ale trecutului sint materialul din care iti croiesti "stativul" de pe care poti sa stai fata in fata cu prezentul cu bunele si cu relele lui(fara sa-ti pierzi echilibrul). E normal sa alegi ce a fost bun din trecut fiindca, daca ai alege (numai) raul, din ce ti-ai lua puterea sa infrunti prezentul (mai ales daca nu e prea bun).
Cind ai mult rau in urma, rau alaturi nu e de presupus ca visezi frumos pentru viitor ca sa poti merge mai departe? Intreb, nu stiu.
Poate e slabiciune, dar e omeneasca si e menita sa te impinga mai departe pe un drum care, cel mai adesea, nu stii ce iti rezerva.
Eu cunosc multi care isi amintesc doar uritul/greul din trecut, traiesc mai ales raul din prezent si nu vor/ nu pot sa-si faca nici un plan pt. viitor. Traiesc ca au zile si cel mai adesea ne "otravesc" zilele (desi nici ale noastre nu sint unse cu miere). O fi mai bine? o fi mai rau? habar n-am, intreb.
Exista vreo reteta pentru "Pastrarea echilibrului" intre bine si rau din trecut si prezent pentru schitarea unui eventual viitor (mai bun!?) sau nu?
Cum sa faci sa-ti fie bine tie si celor din jur? Daca as sti as spune. Nu stiu, intreb. Ildicam

ghrayada spunea...

ce am vrut eu sa zic in articolul asta e ca ma enerveaza oamenii care nu se pot bucura de ceva decat atunci cand devine amintire. Ei nu pot sa simta bucuria aia atunci cand se intampla ba, mai mult, o percep ca fiind ceva chiar neplacut si abia cand chestia aia dispare cumva in trecut, cand i se mai sterge din intensitate pot si ei sa se bucure. La asta m-am referit si nu la altceva.
Echilibrul ti-l poti pastra alocandu-le trecutului, prezentului si viitorului timpul pe care il au. Nu poti sa traiesti nici in trecut nici in viitor. Doar prezent. Da' trebuie sa deschizi ochii.
Cum sa faci sa-ti fie bine? Nu stiu, nu raspund eu la intrebarea asta.
Si, de ce e musai sa-ti fie bine? Stii tu cu adevarat ce inseamna bine sau rau? Poate e doar o chestie de interpretare. De traducere. Stii sau nu limba aia, cuvintele alea, nuantele alea, sentimentele alea...

Anonim spunea...

Cu siguranta, e o problema, in cea mai mare parte, de traducere. Nu, nu cunosc decit, ca fiecare, propria-mi "limba". "Cite bordeie, atitea obiceie" zice o vorba simpla, dar profunda - eu o simt si aici.
Da sint oameni care nu simt acea bucurie, primara as zice, si mi se par "orfani" fara sa stie (e trist pt. ei).
"De ce e musai sa-ti fie bine"? poate asa am fost creati. Ca "bine", inseamna, aproape, pentru fiecare dintre noi altceva (voi vulgariza) e complexitatea motorul mersului nostru inainte.

Stiu la ce te-ai referit in articolul tau, dar nu pot sa nu-mi pun intrebari (si, de data asta, mi-a venit sa ti le spun si tie).

Trec, aproape zilnic pe aici, sa stii. Ildicam

ghrayada spunea...

hai sa mai dezvoltam subiectu: stii ce nu-mi place mie la oamenii aia? Ziceam ca ei isi programeaza foarte strict viitorul si, stii vorba aia - socoteala din targ nu se potriveste cu aia de acasa - uneori, viitorul lor se transforma intr-un prezent care nu respecta programarea. Asta nu e obligatoriu sa fie ceva care sa nu le convina. Doar ca, stiind ca respectiva situatie nu a fost inclusa in programul ala facut de ei mai demult refuza sa o vada, sa o simta, sa o guste etc. O ignora.
Acu' ai dreptate - cate bordeie atatea obiceie, treaba lor cum fac, cum se simt ei bine etc.
Eu ti-am spus aici care este parerea mea.

Faptu' ca esti cu ochiu' pe mine ma face sa incerc sa fiu mai atenta cu campii pe care-i bat.

Anonim spunea...

Imi plac cimpii ce-i bati, imi place si cum ii bati.
Cit despre aceia vai de capul lor. Gindeste-te ce e viata fara flexibilitate in gindire si simtire, fara "surprize, surprize", cam pe acolo se afla ei. Discutia, in sine, e f. interesanta.
Ti-am mai spus, parca, eu sint pesti (astia e doi tot timpul si legati) asa ca in mine afirmatia si negatia sint legate si functioneaza aproape simultan (spre disperarea unora). Ca te enerveaza aia e bine. Un punct in plus pt. tine.
Sint alergica la pisici (la propriu), dar mi-a placut sa ma pisicesc, tare faine mitele tale!
Ildicam

ghrayada spunea...

sa stii ca si eu am ascendent in balanta asa ca masor indelung lucrurile inainte ca sagetatorul sa ma impinga sa iau o hotarare. Consider ca e foarte important unghiul din care privesti, in functie de asta situatia fiind alba sau neagra. Daca ai destul tim p gasesti la fel de multe argumente pro cat si contra si... uite asa iar am ajuns la timp. Of timpul...

Ma bucur ca ti-au placut pisicile mele. Ala negru e motan si se numeste Sonel, e baiat de casa, doarme la mine in cap. Cand vrea el, normal. Cea tarcata, Pisicoasa, e venita in azil politic si nu te lasa s-o atingi decat daca sta Sonel langa ea. Oricum e tot timpul incordata, daca insisti cu mangaiatul o taie urgent in boscheti.

Anonim spunea...

Mai, ce-ti place sa deschizi usi si sa te pitesti pe dupa ele (glumesc!?).
Timpul... cind sint furioasa (pe sat) spun ca l-am (re)inventat ca sa avem dupa ce ne ascunde. Ce?! vrei sa zici ca nu asta facem?!?
E un "perfect tzap ispashitor" pentru multi!?
Cam de dimineata cu filosofeala! o zi buna! Mai vorbim! Ildicam

ghrayada spunea...

azi n-am avut timp sa vorbesc despre timp... cre' c-o face intentionat, nu ma lasa sa-l iau la forfecat de frica sa nu-i vedem desuu-rile (asa se scrie?)

o seara frumoasa!

Anonim spunea...

Nu, se scrie: desu-urile (daca se scrie).
Tot timpul, adica lipsa, lui ma determina sa fiu "scurta", dar vom reveni. Ildicam

azi