Fericirea ca reflex

In seara asta o sa folosesc un subiect in ton cu vremurile : fericirea ca sarcina de sarbatori.
Peste tot auzi de spiritul craciunului, sarbatori fericite, pe msg primesc tot felul de mesaje gen "fiecare fulg de nea sa-ti aduca...una alta, mos craciun sa-ti aduca-n dar una alta si pot continua pana maine. Sa ma leg doar de aia cu fulgu' de nea - mah, da' nu vezi ca nu ninge? Pe realitatea tv dau drumu si...sa mor de ras : corul prezentatorilor si realizatorilor si in spate adrian nastase si sorin oprescu canta p-aia cu "si aduce daruri multe la fetite si baieti". :) :) :) Nu e penibil?
In sfarsit. Vroiam sa spun ca toti cautam sa ne loveasca spiritul sarbatorilor, care pe strada, care pe la cozi prin magazine, care cu burta la umplut...ma rog, fiecare cum crede. Nu suport faza aia cu - mirosul de cozonaci proaspat scosi din cuptor, de vin fiert cu scortisoara, de brad, de...dracu mai stie ce. Pentru ca ne-am simtit bine cumva, candva, avem senzatia ca facand toate alea de mai sus o sa ne loveasca, frate, ditamai fericirea in moalele capului. Ca pe cainele lui pavlov: aprinzi becu - vine mancarea, faci cozonaci - vine fericirea. E o reteta. Poate fi complicat sa experimentezi ceva nou. Dac-a mers atunci trebuie sa mearga si acum. Ca un program antivirus: nu primesc nimic fara sa verific de sapte mii de ori, daca vrea sa-mi bage virusul? Fara sa luam in calcul ca facutul de cozonaci isi pierde farmecul daca e repetat la nesfarsit iar virusul ala ne poate scoate din monotonie si, experimentand ceva nou poate dam peste o fericire noua.
Si inca ceva : nu-i suport pe aia care in perioada asta se prapadesc de dragul colindelor. Tot restul anului li se falfaie da' cum da sa vina craciunul dau pe spate de emotie pentru ca din toate boxele aflate peste tot se revarsa peste noi toti, din pacate, lesinaturile alea gen "scoala gazda...nu mai stiu de ce".
Eu ma duc sa ma culc. Uite-asa...