Lasand istericalele la o parte ziua de azi nu a fost tocmai rea, desi am inceput-o cu dracii aia, care, intre noi fie vorba, erau un fel de frustrare, de disperare a omului care se simte neputincios in fata a ceva care il depaseste. Adica ceva de genul : daca eu pot restul lumii de ce nu vrea sa incerce?
Am studiat azi tot felul de bloguri, care mai de care mai cu pretentii. Unii cred, totusi, ca se iau cam mult in serios dar, am gasit si o tipa in ale carei articole m-am regasit infricosator de mult. Bine, infricosator e un cuvant cam pretentios, cred ca merge mai bine "enervant". Da, e enervant sa descoperi ca nu tu descoperi lumea, ca o mai fac si altii si cam in acelasi mod. Asa este, nu putem fi originali, fiind facuti din aceeasi carne si acelasi sange nu putem functiona decat cam in acelasi mod.
Cineva zicea ca e cam multa furie in blogul meu. Eu o numesc lamentatie. Pana acum ceva timp ma credeam o persoana echilibrata, fara prea multe tente dark dar, vorba aceea, toti suntem potentiali criminali. Nu poti sa stii cum esti cu adevarat decat daca treci prin tot felul de experiente. Nu te poti forma ca spirit daca stai bine mersi la..umbra de codru des, ca sa zic asa si nu ai curaj sa intri in linia intai. Abia cand ajungi sa te dai cu capul de pereti iti dai seama cine esti cu adevarat.
M-am intrebat de multe ori ce intelege cineva care nu ma cunoaste din toate prostiile fara cap si fara coada pe care le scriu eu pe aici. Pentru ca, pana una alta, n-am scris decat pentru mine, nu m-am chinuit deloc sa explic si altora la ce ma refer cand zic ce zic. Cel mai logic raspuns e ca, probabil, nu intelege nimic sau crede ca sunt dusa cu pluta rau de tot de bat campii in halul asta. Mi-am tot promis ca las aluziile si trec la concret dar se pare ca inca nu am curaj, inca nu m-am "facut mare" si prefer sa ma ascund dupa degete. Cred, totusi, ca nu o sa mai rezist mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu