in seara asta am rasfoit jurnalul lui Jeni Acterian. Mi-amintesc cum l-am citit prima data : nu-mi venea sa cred ca fata aia isi povestea propria viata, aveam senzatia ca despre mine vorbea acolo, toate alea le-am simtit si le simt si eu : cititul, invatatul, lenea, muzica, natura, iubirea, serviciul...sper sa nu am parte si de finalul pe care l-a avut ea.
Am vrut sa transcriu pasaje reprezentative dar sunt asa multe incat mi-e greu sa ma opresc la unul anume.
O sa bag unul din Ecleziastul : "Ce a fost va mai fi si ce s-a facut se va mai face; nu este nimic nou sub soare. Daca este vreun lucru despre care s-ar putea spune : iata ceva nou, demult lucrul acela era si in veacurile dinaintea noastra."
6 comentarii:
Foarte... firesc...
Nu faci nici un efort... chiar asa!
Bag seama ca esti o fiinta puternica!
Si de aici - frumusetea...
razi tu, razi...
De ce crezi ca rad? Nu am ras deloc!
Eu il citesc acum; si simt acelasi lucru:)...uitandu-ma pe profilul tau, descopar zambind cu gura pana la urechi ca iti plac ACELEASI muzici ca si mie! Probabil ca astazi si Jeni Acterian ar fi ascultat tot asta :P Nu stiu, dar uneori cred ca Dumnezeu a avut numai cateva calapoade de om, pe care le tot foloseste...
... nu suntem prea diferiti, nu?
mda, toata lumea se regaseste intr-o veselie in jeni acterian..
Trimiteți un comentariu