Ma simt ca Robinson Crusoe cand striga Vineri. Eu strig miercuri. Si nu vine nimeni....
Citesc in continuare jurnalul lui Anais Nin. E amuzant sa descoperi ca toti suntem oameni si toti functionam cam in acelasi mod. De asemenea e amuzant ca imi trec prin cap tot felul de tampenii si putin mai tarziu constat ca si ea avea nebunii d-astea. Faza cu masochismul sau sadismul despre care scriam acum cateva zile am citit-o aseara si la ea. Uneori nu pot citi pentru ca ma apuca invidia, ma doare sa constientizez putinatatea activitatilor mele zilnice in raport cu prea-plinul din viata ei. Simt ca am un potential pe care il irosesc. Inca nu am curaj sa traiesc la intensitatea dorintelor mele. Se pare ca asta e problema vietii mele: nu am curaj sa fiu eu, sa fiu sincera cu mine. Si, realizez acum, ma pedepsesc pentru asta. Stiu eu cum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu