M-am trezit cu versu' asta in cap...Nu prea sunt credincioasa dar imi doresc linistea uitarii...si stiu ca incepe sa vina, o simt si nici macar nu ma mai doare asta. Incepe sa treaca.
E duminica, e frumos chiar daca e frig. Ieri am fost pe Dealu' Jardii si am facut cateva poze frumoase. A fost frig da' mi-a placut. Imi place cand bate vantul puternic, cand e vijelie si parca ma trezesc si eu din hibernare. Am o energie in mine atunci care imi da iluzia ca pot sa fac orice. Imi inghetase fata, imi paralizase juma' din nas da' era bine. E frumos toamna in padure si e frumos cerul cand bate vantul si norii alearga in toate directiile. Cand faceam poze printre copacii aia gen Lord of the rings aveam senzatia ca mi se da voie sa particip la ceva magic, ca am acces la o alta lume...plutea ceva in aer. Am simtit nevoia sa multumesc cuiva pentru binele ala, eram recunoscatoare. Si imi pare rau ca, din pacate, n-am stiut sa prind in poza magia locului, a momentului. Sunt nepriceputa. Si acum as vrea sa mergem sa mai facem niste poze da' G n-are chef, s-a culcat si singura e aiurea desi....
Inca o duminica in care am senzatia ca timpul trece degeaba...
2 comentarii:
Nu pentru semnul lui Iona,/
ci pentru pâini şi pentru peşte/
Îţi strigă lumea: "Osana!"/
şi sărbătoare Îţi găteşte.//
Cu ochi ţinuţi să nu-L cunoască/
luăm Lumină, luăm Pască/
şi-n drumul nostru spre Emaus/
facem dumnezeirii-apaus.//
Când decât morţii înviaţi/
mai mare-i cel ce se cunoaşte,/
despătimire de luaţi,/
Lumină vi-i Hristos şi Paşte...
Nu pentru semnul lui Iona,/
ci pentru pâini şi pentru peşte/
Îţi strigă lumea: "Osana!"/
şi sărbătoare Îţi găteşte.//
Cu ochi ţinuţi să nu-L cunoască/
luăm Lumină, luăm Pască/
şi-n drumul nostru spre Emaus/
facem dumnezeirii-apaus.//
Când decât morţii înviaţi/
mai mare-i cel ce se cunoaşte,/
despătimire de luaţi,/
Lumină vi-i Hristos şi Paşte...
Trimiteți un comentariu