M zice despre mine ca nu sunt capabila sa vad oamenii asa cum sunt si ca ii colorez dupa chipul si asemanarea mea. De aici rezultand ca traiesc intr-o lume imaginara, cu personaje create de mine, dupa mine, o lume plina de mine. Dupa ce m-am gandit vreo doua zile la asta inclid sa cred ca, pe undeva, poate, are dreptate. Nu stiu daca asta e rau sau e bine. Nu stiu nici macar daca asta e diferit de ce fac ceilalti. (Adica poti sa faci abstractie de ceea ce esti tu cand il vezi pe altul?) Ca, cica, nu le dau voie oamenilor sa-mi arate cum sunt ei in realitate si ca prefer sa-i stiu asa cum ii cred eu ca sunt. De fapt, conteaza (pentru mine) cum sunt ei in realitatea aia? Eu vad cum sunt in realitatea pe care o impart cu mine. Sunt narcisista?