2006

Ma tot chinui de cateva ore sa scriu ceva si abia acum am putin timp.
E momentul bilanturilor (nu suport cuvantul asta) si ma simt, cumva, obligata sa incerc sa fac si eu ceva in sensul asta. Cum mi-a fost 2006? Un an bun, mai bun decat precedentii. M-am intors spre mine, dinspre exterior spre interior, cu egoism. In anii precedenti am fost frunza purtata de vant dintr-un loc in altul. Anul asta am incercat sa-mi aduc aminte cine sunt, ce nevoi am, ce sperante am...Era o vreme cand ma gandeam ca viata mea se apropie de final pentru ca nu mai visam nimic, nu-mi mai doream nimic...Si...la un moment dat , am inceput iar sa visez, cai verzi pe pereti, e adevarat, dar...visam. Imi doream. A fost bine. Am ras si am plans. Am fost vie si am simtit asta.
Acum simt un fel de nostalgie pentru bietul an care e pe cale sa devina trecut.
Gata, nu mai am chef sa scriu, am inceput-o aiurea...

Un fel de fulgi...

Fericirea ca reflex

In seara asta o sa folosesc un subiect in ton cu vremurile : fericirea ca sarcina de sarbatori.
Peste tot auzi de spiritul craciunului, sarbatori fericite, pe msg primesc tot felul de mesaje gen "fiecare fulg de nea sa-ti aduca...una alta, mos craciun sa-ti aduca-n dar una alta si pot continua pana maine. Sa ma leg doar de aia cu fulgu' de nea - mah, da' nu vezi ca nu ninge? Pe realitatea tv dau drumu si...sa mor de ras : corul prezentatorilor si realizatorilor si in spate adrian nastase si sorin oprescu canta p-aia cu "si aduce daruri multe la fetite si baieti". :) :) :) Nu e penibil?
In sfarsit. Vroiam sa spun ca toti cautam sa ne loveasca spiritul sarbatorilor, care pe strada, care pe la cozi prin magazine, care cu burta la umplut...ma rog, fiecare cum crede. Nu suport faza aia cu - mirosul de cozonaci proaspat scosi din cuptor, de vin fiert cu scortisoara, de brad, de...dracu mai stie ce. Pentru ca ne-am simtit bine cumva, candva, avem senzatia ca facand toate alea de mai sus o sa ne loveasca, frate, ditamai fericirea in moalele capului. Ca pe cainele lui pavlov: aprinzi becu - vine mancarea, faci cozonaci - vine fericirea. E o reteta. Poate fi complicat sa experimentezi ceva nou. Dac-a mers atunci trebuie sa mearga si acum. Ca un program antivirus: nu primesc nimic fara sa verific de sapte mii de ori, daca vrea sa-mi bage virusul? Fara sa luam in calcul ca facutul de cozonaci isi pierde farmecul daca e repetat la nesfarsit iar virusul ala ne poate scoate din monotonie si, experimentand ceva nou poate dam peste o fericire noua.
Si inca ceva : nu-i suport pe aia care in perioada asta se prapadesc de dragul colindelor. Tot restul anului li se falfaie da' cum da sa vina craciunul dau pe spate de emotie pentru ca din toate boxele aflate peste tot se revarsa peste noi toti, din pacate, lesinaturile alea gen "scoala gazda...nu mai stiu de ce".
Eu ma duc sa ma culc. Uite-asa...

Vis

Am visat cu ceva timp in urma ca eram cu un tip, acum nu mai stiu cine era dar atunci stiam. Ma tinea in brate si eu credeam ca asta era rolul meu in lumea asta, ca asta aveam eu de invatat: cum sa-l las sa ma stranga in brate. Cum sa invat sa renunt la mine, sa uit ca eu sunt femeie si ca el e barbat. Dumnezeu tocmai se nascuse pentru a-mi da rolul asta...
Era el si nimic altceva nu mai avea substanta. Vroiam sa-l invat sa nu se sperie de mine iar el ma invata sa mananc ciocolata...
Nu stiu cum, lumea a venit peste noi si visul s-a destramat. Dumnezeu a disparut, eu am inceput sa fug de mine iar ciocolata ingrasa...

eternitatea mea de sambata pana marti...

M-am intors din vl, dupa o juma' de zi de bantuit prin diverse locuri. Nu, n-am facut mare lucru. Mi-am spalat creierii cu colindele de sezon. Prin cap imi lalaie ceva de genu' - astazi s-a nascut cristos...nu mai stiu cum...
Mi-am luat Sexus-Henry Miller. Cineva zicea undeva ca ma gandesc cam mult la sex. Asa...si? N-am citit decat o pagina si cu aia din librarie doua. deocamdata.
Ascult Oum Kalsoum - Alf Layla We Layla. Imi place.
Urmeaza patru zile de nemers la serv si imi vine sa ma imbat in cinstea eternitatii asteia. Am o bere langa mine si cred ca o sa ma magnetizez putin.
M-am simtit bine azi. Disperarea mea incepe sa devina trecut, chiar daca, uneori, mai simt cate un "zvac" pe ici pe colo din te miri ce cauza. E adevarat ca tot nu inteleg nimic da' incep sa ma resemnez. O avea Al de Sus (!) motivele lui de-mi pricinuieste astfel de situatii. Si, se pare, nu pot sa fac nimic...
Am trecut la Tiamat - Do You Dream of Me?

Dimineata la Calimanesti

Asta e Aschiuta. Si e nervos...

Ce mai fac?

Cand nu sunt cu capsa pusa, adica?
Aseara am terminat, in sfarsit, Istoria culturala a penisului. M-am chinuit ceva cu ultimul capitol care e plin de tot felul de statistici absolut neinteresante. Poate doar sa fii doctor de p.... ca sa te intereseze asa ceva.
Am citit putin din Profetul - Kahlil Gibran.
In seara asta o sa incep iar Norman Manea - Intoarcerea huliganului. Am luat-o acum vreo doua saptamani da' n-am avut timp de ea.
La capitolul muzica inca ascult Roby Lakatos. Imi place foarte mult Csardas.
Am avut o zi naspa la serv. Mult de lucru, iar m-am scufundat in declaratiile lunare, M.vrea sa-i fac devize de lucrari, D. sa-i inregistrez firma la ITM, N vrea sa-i reevaluez chioscu' si sa iasa mai ieftin cu taxele locale etc etc. Maine o sa alerg ca o musca beata de la ITM la Finante, Somaj, CAS, CASS. Unii au impresia ca in loc de sfarsitul anului sta sa vina sfarsitul lumii...
Azi noapte m-am trezit pe la 3 si n-am mai putut sa dorm pana spre dimineata. Cand a sunat alarma telefonului la 7 imi venea sa ma sinucid.

De sezon

Dumnezeu...un fel de Mos Craciun pentru adulti...

(R)evolutie?

Subiectu' zilei: "condamnarea comunismului". Da, cu ghilimele.
Aseara, dorindu-mi ceva relaxant am pornit televizorul. Am incremenit: revolutie in direct!!! Basescu nus'ce zicea si toata lumea il huiduia...Mai sa fie, nu mai are Basescu priza la fraieri? Nu mai sunt fraieri? Am stat un pic si m-am uitat ca vitelu' la poarta noua pana am reusit sa inteleg care era subiectul piesei - condamnarea comunismului!!! De catre Basescu. Iar aia cu spirit de fronda erau peremisti si alte asemenea specimene. Vai de capu' nostru...
Ma intreb cum e mai rau - sa te prefaci ca ridici in slavi comunismul, ca pe vremea lui Ceausescu, sau sa te prefaci ca il condamni, ca in zilele noastre?
Pai daca regimul comunist a fost nelegitim si criminal, voi, astia care l-ati construit cum sunteti?
Si toate astea in timp ce incepe circul comemorarii eroilor revolutiei din '89.

Pentru ca sunt o tipa asa interesanta imi ofer crizantema asta

Minulescu

Romanţa ultimei seri

Pe buzele-mi roşii port şi-astăzi stigmatul
Dezastrelor mute din ultima seară...
Pe buzele-mi roşii - apusuri de vară -
Port urmele luptei pierdută-n palatul
Eternului Mâine
Şi fostului Ieri!...

Am si poze, da?

Evolutie

Am vazut pe blogurile de sex feminin ca e la moda sa te plangi de barbati. Mai ales pentru ca (ne) traduc. Mi se pare o dovada de neincredere in fortele proprii, un mod de a-ti da valoare prin prisma barbatului de langa tine. Lumea e a barbatilor pentru ca asa ne place noua sa fie. Ei, saracii, poate ca vor sa o imparta frateste cu noi dar noi, femeile, nu si nu, vrem sa ne ocroteasca, vrem sa ne aduca ei mancarea, siguranta. Am deviat de la subiect.
Ajungem sa ne chinuim unii pe altii pentru ca mentalitatea noastra a ramas setata sa functioneze pentru o durata de viata de 20-30 de ani. Noi inca nu stim ca traim macar de doua ori pe atat. Barbatul trebuie sa isi imprastie repede samanta pana nu da coltul iar femeia trebuie sa gaseasca unul care sa aiba grija de ea si numai de ea. Barbatii nu inteleg ca degeaba fut ei in stanga si dreapta ca femeile folosesc anticonceptionale si nu le mai fac urmasi iar femeile nu observa ca se pot hrani si singure si ca ar putea stabili si altfel de relatii cu sexul opus. Relatii in care sa-si respecte unul altuia libertatea.
Eu zic ca asta e dovada evolutiei. Care este...in curs.

Nedumeriri

Lasand istericalele la o parte ziua de azi nu a fost tocmai rea, desi am inceput-o cu dracii aia, care, intre noi fie vorba, erau un fel de frustrare, de disperare a omului care se simte neputincios in fata a ceva care il depaseste. Adica ceva de genul : daca eu pot restul lumii de ce nu vrea sa incerce?
Am studiat azi tot felul de bloguri, care mai de care mai cu pretentii. Unii cred, totusi, ca se iau cam mult in serios dar, am gasit si o tipa in ale carei articole m-am regasit infricosator de mult. Bine, infricosator e un cuvant cam pretentios, cred ca merge mai bine "enervant". Da, e enervant sa descoperi ca nu tu descoperi lumea, ca o mai fac si altii si cam in acelasi mod. Asa este, nu putem fi originali, fiind facuti din aceeasi carne si acelasi sange nu putem functiona decat cam in acelasi mod.
Cineva zicea ca e cam multa furie in blogul meu. Eu o numesc lamentatie. Pana acum ceva timp ma credeam o persoana echilibrata, fara prea multe tente dark dar, vorba aceea, toti suntem potentiali criminali. Nu poti sa stii cum esti cu adevarat decat daca treci prin tot felul de experiente. Nu te poti forma ca spirit daca stai bine mersi la..umbra de codru des, ca sa zic asa si nu ai curaj sa intri in linia intai. Abia cand ajungi sa te dai cu capul de pereti iti dai seama cine esti cu adevarat.
M-am intrebat de multe ori ce intelege cineva care nu ma cunoaste din toate prostiile fara cap si fara coada pe care le scriu eu pe aici. Pentru ca, pana una alta, n-am scris decat pentru mine, nu m-am chinuit deloc sa explic si altora la ce ma refer cand zic ce zic. Cel mai logic raspuns e ca, probabil, nu intelege nimic sau crede ca sunt dusa cu pluta rau de tot de bat campii in halul asta. Mi-am tot promis ca las aluziile si trec la concret dar se pare ca inca nu am curaj, inca nu m-am "facut mare" si prefer sa ma ascund dupa degete. Cred, totusi, ca nu o sa mai rezist mult.

De ce e asa de greu?
Unde pot sa fac o reclamatie?

Draci

Sunt mai mult decat furioasa. Am senzatia ca traiesc intr-o cloaca, ma complac in mediocritati, n-am curaj sa arunc ce nu-mi place si n-am curaj sa lupt pentru ceea ce imi place. Sunt exact genul de om pe care il detest cel mai mult. Calduta. Urasc putin, iubesc putin, traiesc putin. M-am saturat de echilibru, de calea de mijloc si toti cei care insemnati asta si nu aveti curaj sa faceti mai mult. Am asa niste nervi ca ma imaginez dand pumni, scotand dinti, smulgand unghii, ochi, amigdale, inimi si ficati. Nervii mei devin penibili si deja ma apuca rasul. Exact ce ziceam mai sus.
Trecand peste extractiile alea ideea e ca oricum am senzatia ca irosesc orzul pe gaste.
Mizerii. Pierdere de timp. Aiurea....

De ce avem nevoie sa schimbam lumea?

Din cauza parerilor preconcepute pe care le avem fiecare despre orice consideram ca trebuie neaparat sa schimbam lumea ca sa ne fie bine. Nu ne mai intereseaza ceea ce este pentru ca noi deja am hotarat ca lumea, in forma asta, nu ne este suficienta.
Am scris asta acum cateva ore. Recitind am o revelatie : vrem sa schimbam pentru a ne pune amprenta, pentru a marca teritoriul, pentru a poseda...
De ce avem nevoie de asta?

De la Winnetou la Virginia Woolf...

Zi normala, gri, fara nimic neobisnuit, nici bun nici rau. A trecut si asta, am scapat. Se zice ca exista oarece legatura intre ziua de nastere si cea a mortii si ma intreb daca angoasa mea de 12 dec are vreo legatura cu asta.
M-am uitat putin la un film cu winnetou, mi-am clatit ochii, cum s-ar zice, cu figura interesanta a lui pierre brice.
Altceva? Tocmai am descoperit virginia woolf-jurnalul unei scriitoare si imi place cum scrie. Mult timp mi-a fost teama sa ma apropii de ea. Sa vedem ce iese...
Din pacate nu prea am timp, mersul la serv. imi mananca tot timpul si, sunt convinsa ca daca mi-as lua concediu m-ar asasina aia cu telefoanele...Daca ar exista vreo metoda prin care sa pot sa uit de lumea in care traiesc, de senzatia ca ma mananca de vie...Cum suna...Teatral...
Gata, ma duc sa citesc.

nimicuri

E luni si cu asta am zis deja tot. N-am chef de nimic. Maine fac 33 de ani si sunt in plina angoasa. Nu suport sa fie ziua mea. Nu mi-a placut niciodata. Nu-mi place sa ma pupe toti, sa-mi zambeasca gales si sa-mi ureze cai verzi pe pereti. Mi-ar placea sa stau undeva singura, sa nu ma gaseasca nimeni si sa ma gandesc pe indelete la ... nimic.
Ascult gary moore - the prophet - imi place atat de mult....

Ma amuza si ma enerveaza cei care, intr-o incercare de a ma aduce "pe calea cea dreapata" imi trantesc in fata argumentul suprem - "asa scrie in Biblie"...Pai, bai, dreptcredinciosilor, voi nu intelegeti ca daca vroiam s-o apuc in directia asta nu era nevoie de voi ca sa ajung la Biblie? Stiu sa citesc si singura. Loviti-ma cu armele mele nu cu ale voastre daca vreti sa ma convingeti....

semnificatie

In dimineata asta gabi m-a intrebat daca exista o semnificatie..ascunsa in faptul ca o sa intram in U.E. cu un premier schiop. Atunci am realizat ca si presedintele tarii are sira spinarii rupta. O fi insemnand ceva? Ne ducem la UE sa ne repare sau trebuie sa ne rupem verticalitatea ca sa se uite aia la noi?
Schiopi si cocosati...

De ce, palaria mea, nu-mi mai gasesc blogu' cu google? Care ma saboteaza? Cu yahoo merge.

In seara asta nu pot sa scriu nimic. Ascult modern talking - we still have dreams e acum si iar mi-a venit chef de jeliiiiiit. Ma simt naspa.

Orgoliu versus Instinct de Conservare

Ma gandeam cat de greu e sa scapam de orgoliul care ne impinge pe toti sa ne dam cocosi, sa iesim in fata si sa ne batem cu pumnul in piept ca suntem cei mai tari, cei mai frumosi, cei mai puternici, cei mai destepti, avem cea mai mare dreptate etc etc. Ma intrebam de unde vine asta si cred ca din instinct de conservare. Iesi in fata sa iti arati penele ca sa poti sa te alegi cu cel mai bun partener, ca sa iti transmiti genele mai departe...Deci, specia din noi ne arunca orgoliu in suflet si n-avem ce face trebuie sa ne reproducem dar, din pacate, conform unui proverb "cuiul care iese in sus e batut in cap". Daca ai iesit in fata s-ar putea sa o iei in freza. Ti-ai transmis genele mai departe dar, ca individ s-ar putea sa te doboare concurenta. Adio planuri de viitor, adio intelepciunea varstei, adio pensie de varsta etc. Poate urmasii tai vor avea mai mult noroc. Sau mai putin orgoliu.

Am citit putin ce am scris eu in ultima luna pe blogul asta. Frate, ma vaicaresc, din doua in trei cuvinte. Cred ca am trecut prin cea mai neagra luna din viata mea. Sper eu sa fi reusit s-o depasesc. Cineva care nu ma cunoaste, citind ce am scris eu, sigur zice ca sunt taciturna si morocanoasa si plangacioasa etc. Paranteza: ascult Modern Talking - Dont' give up...suna bine.
Deci, ziceam ca m-am jelit...intr-o veselie in ultima luna si m-am cam plictisit. Nu poti s-o tii la nesfarsit cu disperarea pentru ca devine obisnuit, isi pierde intensitatea, noutatea, devine rutina...Disperarea de rutina...sau rutina disperarii...penibil.
Buun, daca am inchis capitolul disperari...de rutina, ce sa mai scriu eu pe aici? Era o vreme cand eram preocupata de evenimente sociale, de politica, de ceea ce se intampla in lumea asta de la televizor si de prin ziare. Mi s-a cam luat, nu prea ma mai intereseaza ce teatru mai face Basescu, cum se mai sacrifica Voiculescu, ce strategii de mai bine pentru noi toti are Stolojan etc etc. Nici nu prea ma mai uit la televizor.
O sa incerc sa aleg diverse teme pe care sa le dezvolt cum ma duce pe mine capul.

mos nicolae

Intrebare la moda : Ce vrei sa-ti aduca Mos Nicolae? Eu il vreau pe mos cu totu'.

de la horror la xxx

Se pare ca am lasat in urma noptile cu cosmaruri si am trecut la visele xxx. Hard. Am visat ceva de nepovestit. M-am trezit cu mintea in colturi. Ce e, frate, in capul meu? Multe, multe dorinte. In sfarsit...
De la teama la dorinta...

Doua zile de hibernare. N-am iesit din casa, mai mult, ieri am stat toata ziua in pat cu o migrena data dracu' si, bonus, abces la o masea plombata. Antibiotice, vidan si...am citit toata ziua. Am terminat Delir - Laura Restrepo, o columbiana de care n-am mai auzit pana acum. Mi-a placut. De fapt, am mai zis-o, imi place stilul de a scrie romane al sud americanilor. In cartea asta eroul pare a fi Delirul, anuntat prin titlu, pe care autoarea il descopera de-a lungul a trei generatii ale unei familii de aristocrati din Columbia. Singura scapare din calea nebuniei pare a fi iubirea pe care, uneori o gasesc alteori nu. Un alt personaj important pare a fi Fuga. Fiecare fuge de ceva, de cineva...Unii fug de familie altii fug in familie. Cei cu arbore genealogic cu multe ramificatii fug de familia care le sterge particularitatile pentru mai binele clanului, cei fara stramosi cunoscuti isi gasesc scaparea in familia care ii accepta asa cum sunt, impotriva intregii societati.
Altceva? Stat pe net, muzica - gary moore, tiamat, eric clapton si tentativa de guano apes. Nu mai pot sa ascult guano apes.
Dupa izolarea asta ma simt ca robinson crusoe cred. Lumea pare sa nu mai aiba substanta. Suna telefonul si nu pot sa raspund. Ca sa-l parafrazez pe felix grande - Lumea e un lucru vag care nu vreau sa ma gaseasca. Nu inca.

mi se rupe

Azi m-am trezit binedispusa. Se pare ca nevroza mea a emigrat, am scapat de ea.
Evenimente? N-am sefi, am visat frumos, am dormit bine, am baut 3 cafele etc etc.
Citesc in continuare Istoria aia a penisului. Revelatii peste revelatii.
Ascult Barbra Streisand - Free Again - destul de rece, nu prea ma atinge.
Am visat ca adunam castraveti intr-o gradina. Mi se facea sete si scoteam apa dintr-o fantana, beam din galeata apa limpede iar restul o varsam la castravetii aia care erau multi. Am scos mai multe galeti si, una dintre ele era tulbure. M-am hotarat sa astept sa se limpezeasca.
Interpretare: influenta cartii, a capitolulul despre Freud : nevoia de....castraveti, accesul la fericirea din fantana care, pe undeva, e putin tulbure si, se pare, ce-mi prisoseste mie, dau si altor castraveti ca d-aia sunt fata buna.

specia....

Azi, in timp ce ma conversam cu unu' despre riboane si alte nimicuri de genu' asta am realizat ca eu ma hlizeam la el si el se hlizea la mine...Adica eu ma dadeam la el si el era de acord. Devenind eu constienta de situatie am inceput sa-l analizez si... culmea : se incadreaza in standarde. Deci...functionez.
Te-am iubit, Ludmila, foarte mult, candva...zice Tudor Gheorghe.

despre papagali

Zilele trecute citeam undeva despre influenta datei zilei de nastere asupra omului si, la 12, adica la ziua mea, scria ca m-am nascut pentru altii, ca tot ce fac fac pentru altii, ca pentru mine nu prea trebuie sa cer nimic. Si...cam asta fac. N-are cineva chef sa-si faca treaba? Imi cere mie o mana de ajutor si eu las balta ce faceam si ii fac omului treaba. Imi trebuie mie ceva? Ei, nu, cum sa cer pentru mine, nu-mi trebuie mie nimic, pot sa traiesc si fara. Pentru altii tot pentru mine nimic. M-am gandit ca poate asta inseamna ca m-am nascut cu vocatie de sclava. Stiu, frumos suna sa zici ca poate am vocatie de Sfanta Filofteie, ca ma dedic oammenilor, ca m-am nascut cu un destin maret bla bla bla. Pentru ca pentru majoritatea celorlalti eu nu sunt un om care ajuta ci masina care poate sa ii scape de treburile neplacute.
Ma bucur ca nu m-am nascut in vreo tara araba ca sigur ma faceam terorista sinucigasa si aruncam americani in aer.
Culmea culmilor? Cand vreau ceva pentru mine sfarsesc prin a pica de papagal.
Vorba lu' dan iosif parca, destinul meu e marcat de soarta....

luni...din nou

A inceput o noua saptamana de scarbici, starea mea de spirit e ca de obicei, cand buna cand rea, ascult tot Gary Moore.
Trebuie sa pregatesc hartiile pentru o licitatie, am fost la Fisc, la Somaj si trebuie sa ma duc si la Primarie. Rabdarea mea in relatia cu organele statului e din ce in ce mai mica... De fapt, inca putin si o sa devin ca ei. Ziceam ca dupa ce scap de declaratiile lunare imi iau si eu concediu si acum trebuie sa ma agit pentru licitatia aia. P..a concediu. Harakiri.

asemanare

A mai remarcat cineva asemanarea dintre Zoia Ceausescu si Mihaela Radulescu?

mi-e somn...

ma duc sa ma culc...dupa ce se termina "Tu nu stii" - Acvila. Asta cred ca imi place cel mai mult.

Acvila

Ascult "Cine iubeste si lasa" - interesanta abordarea. Nu mai vorbesc de text.
Ce pacat ca tipa asta nu a cantat mai mult pe la noi. Are o voce fascinanta, ca sa folosesc cuvantu' ala din postul precedent. E adevarat ca versurile lor cam scartaie, muzica seamana a Guano Apes, da' dincolo de astea, imi place vocea tipei. Pacat ca n-au trait mai mult.

citesc

Istoria aia a penisului si recunosc ca e o carte interesanta. Se pare ca multe cuvinte din vocabularul nostru isi au originea in respectul pe care il purtau anticii penisului. Si noi habar n-avem ce vorbim. Ex:
-evreii jurau cu mana pe organul respectiv caruia in Biblie i se spune coapsa (stiti vorba aia de la noi - "juri cu mana pe p...?"),
-grecii au infiintat gymnasium-urile , gymnos insemnand "dezbracat" pentru ca tinerii care le frecventau isi faceau exercitiile dezbracati (nu mai zic ca mai faceau si altceva),
- tinerii romani purtau un medalion care reprezenta imaginea unui penis erect. Medalionul asta se numea fascinum. Noi ziceam ca e fascinant ceva care ne impresioneaza puternic.
Interesant.
Bineinteles ca biserica, din evul mediu si pana in zilele noastre a transformat totul in praf si pulbere dar, se pare ca asistam, totusi, la amurgul zeilor.
Mi-as dori sa vad lumea peste vreo doua sute de ani.

15.40

E vineri dupa amiaza, aproape seara, nori de ploaie si ceata. Imi place.
Gary Moore - Need your love so bad...
Ma simt bine, e bine sa fii viu, sa simti ca esti viu. Imi caut noi sensuri, noi idealuri, noi inceputuri.
HIM - Right here in my arms...nu e nevoie.
E bine.

exagerari

Da, se pare ca sunt un om care exagereaza toate alea. Daca pana mai ieri eram atat de disperata incat nu stiam cum sa-mi duc zilele mai departe azi, analizandu-ma intens, ajung la constatarea ca mi se rupe. Liniste si pace. Nu ma mai doare nimic. Ba, chiar incepe sa ma amuze situatia pentru ca, totusi, e cel putin penibila. Probabil ca e si o mare doza de superficialitate de sagetator pentru ca un om normal nu trece de la disperare la indiferenta de la o zi la alta.
Bine si paranoia specifica...furtunilor mele selenare.

bleu

Deschid perioada bleu. M-am trezit cu senin in suflet. Se pare ca a ars tot ce trebuia sa arda. Cred ca eu ma chinuiam sa ma nasc zilele trecute.

gabi

Stiu pe unu' care, sta si se uita ca "prostu' la malai" zice el, plin de intelepciune...abstracta. Cica vrea sa mergem sa luam o bere. Corect spus e "sa-i luam o bere" da', in zilele noastre, nu se pune mare pret pe corectitudine, mai degraba pe reusita in atingerea scopurilor. Drept pentru care, dupa ce am alergat toata ziua prin ploaie, hai "sa ma duc sa-i luam o bere". Sa se simta si el bine si...poate vine si randul meu pe urma.

liniste

Azi, in calatoriile mele in cotidian disperarea mea a atins cote maxime. Drept pentru care, disperarea mea devenind obisnuinta, m-am hotarat s-o las mai usor. In timp ce consolidam hotararea asta in creierii mei, fiind pe strada, un bou mi-a pus in cap toata balta care se stransese pe marginea drumului. L-am injurat de ma-sa si pe urma m-a apucat rasul. Cred ca incep sa revin la starea mea normala.Am vazut pe alte bloguri ca e la mare moda sa faci haz de necaz, bascalie sau intr-alt fel spus "sa razi ca prostu-n balci cand n-are pret la nuci". Nu cumva asta e problema noastra, a romanilor, ca radem atunci cand ar trebui sa plangem si, probabil plangem in loc sa radem? Stiu foarte multi oameni care se jelesc peste tot ca le merge rau si de fapt nu e asa. Lipsa noastra de sinceritate fata de noi insine ne face sa devenim schizofrenici. Si nu cred ca daca razi ca prostu' cand tie ti s-au innecat corabiile inseamna ca, de fapt, nu-ti accepti soarta, ca te lupti cu zeii pentru destinul tau ci, mai degraba, inseamna ca nu prea intelegi ce ti se intampla, inseamna multa frica. Frica de ridicol (de ce sa stie lumea ca eu sufar), frica de ceilalti (de ce sa stie ca mi-e bine-poate vin sa-mi ceara ceva pe urma) ne stabilesc comportamentul, mai intai fata de ceilalti si apoi fata de noi insine pentru ca pana la urma ajungem sa ne mintim singuri.

una...alta

Azi am fost in Mall-ul proaspat inaugurat din Rm.Valcea. Am mancat pizza si am cumparat O istorie culturala a penisului - David M.Friedman - poate mai invat si eu cate ceva. Pana cum am citit doar cateva pagini.
Constatari:
- barbatii se tem de femeile mai inteligente decat ei,
- eu ma tem de barbatii mai prosti ca mine si ii ignor pe aia mai destepti.
Intrebare : ce ramane?
Raspuns: NIMIC.
Ma simt ca o femeie apucata de chinurile facerii. Stiu ca vrea ceva sa iasa da' ma doareeeeeeeee. Sa imping? O iesi ceva bun, o iesi ceva rau? Nu vrea nimeni sa ma ajute?
Revolutii....

alta miercuri

aceeasi problema, perioada gri care vrea sa devina neagra. Am luat-o razna de tot. Nu mai am nici un control, sunt...dusa...Nu stiu ce sa fac. De asta am incercat sa ma pazesc si...ca in bancu' cu Bula, tot ...acolo m-a lovit. Chiar daca n-am.
Am un miliard de draci, in schimb, m-am certat cu toti, imi vine sa-i strang de gat pe toti. As vrea sa fiu intr-un desen animat si sa pot sterge ce nu-mi convine.
In timpu' asta Mike Oldfield striga ...crises... crises...
Nu pot sa nu observ ciclicitatea anumitor evenimente din viata mea; unele se termina, altele incep, din pacate nu asa cum vreau eu.
Ziceam nu mai stiu unde ca m-am crezut a fi o persoana rationala si acum as vrea sa gasesc un graunte de ratiune pe undeva, o urma macar. Din pacate nu vad nimic, nu mai am busola si....n-am nici macar timp sa-mi traiesc disperarile. Am mult de lucru la servici, nu ma concentrez, totul mi se pare ingrozitor de obositor. Niciodata nu am timp suficient, tot timpul sunt pe fuga, si cand e bine si cand e rau. Am senzatia ca nu am timp sa traiesc nici macar propria mea viata.

Gata

M-am scuturat de toate melancoliile si declar oficial inchisa perioada de doliu. Duca-se. Deschid o perioada roz.
Aseara am vazut o emisiune in care un specialist demonstra ca avem in creierul nostru cauzele a tot ceea ce facem. La mine in creier a fost vacanta cateva luni. M-am prostit in ultimul hal posibil, am gandit cu.....alte parti componente. Nu ca n-a fost bine da' ajunge. Am uitat cine sunt si m-am jucat de-a altcineva atat de mult incat aproape ca am uitat cine mai sunt. De aici nevroza din ultima perioada.

perioada gri

Asa cum Picasso avea perioadele lui am si eu o perioada gri. Iarasi. Mi se rupe de mediul inconjurator, de ploaie, de servici, de zile, de nopti...Ascult la nesfarsit Sade si ma jelesc impreuna cu ea.
Citeam aseara undeva ca daca ii las pe altii sa-mi stabileasca starile de bine sau de rau nu am dreptul sa ma plang de ceea ce mi se intampla. Asa o fi. Mi-as fi dorit sa am un manual de instructiuni ca sa stiu ce sa fac si cand sa fac.
King of Sorrow - Sade...
Am de pregatit niste hartii pentru maine si n-am deloc chef. Nici sa bat maine orasul in lung si lat. Tot aman asta...
Nu mai am ce sa citesc. Trebuie sa merg maine prin librarii. Macar o bucurie pentru amarata de zi de maine.
Love is stronger than pride lalaie Sade. Trebuie sa schimb.

2006

Popa din Calimanesti ii pune pe enoriasii lui sa semneze undeva ca sunt impotriva casatoriei intre persoanele de acelasi sex. Enoriasii respectivi, plini de zel, ne-au cerut si noua buletinele, ca sa ne puna pe lista cu "cei care sunt contra".
Stau si ma intreb, in conditiile in care tinerii nehomosexuali nu prea se mai casatoresc, de ce biserica nu intelege sa aprecieze dorinta unora de a se casatori. Sa le fie teama ca mersul la biserica si la primarie pentru unirea destinelor va deveni o practica doar a homosexualilor? O necesitate specifica lor?

starea de bine....

Cuprinsa brusc de un elan amoros, in timp ce ascultam o czardas, i-am bagat, LUI, mana in pantaloni. EL : "ma simt prea bine ca sa am chef sa fac sex". Sa ma consolez cu gandu' ca sexu' cu mine are efect de drog sau sa ma consolez cu altcineva?

M zice despre mine ca nu sunt capabila sa vad oamenii asa cum sunt si ca ii colorez dupa chipul si asemanarea mea. De aici rezultand ca traiesc intr-o lume imaginara, cu personaje create de mine, dupa mine, o lume plina de mine. Dupa ce m-am gandit vreo doua zile la asta inclid sa cred ca, pe undeva, poate, are dreptate. Nu stiu daca asta e rau sau e bine. Nu stiu nici macar daca asta e diferit de ce fac ceilalti. (Adica poti sa faci abstractie de ceea ce esti tu cand il vezi pe altul?) Ca, cica, nu le dau voie oamenilor sa-mi arate cum sunt ei in realitate si ca prefer sa-i stiu asa cum ii cred eu ca sunt. De fapt, conteaza (pentru mine) cum sunt ei in realitatea aia? Eu vad cum sunt in realitatea pe care o impart cu mine. Sunt narcisista?

alta coincidenta

Aseara citeam in Jurnalul lui Anais Nin despre Robinson Crusoe si Vineri.....

nevoia de inutil si disperarea de a trebui sa fii tare

Exista situatii in viata cand, desi stii ca ceva nu-ti mai foloseste la nimic, nu te poti debarasa de el, nu poti inca sa fii tare si sa-l arunci.De ce trebuie sa ne atasam de inutil? Probabil ceva din tine spera ca inca mai poti folosi nimicul ala. Trebuie sa uiti putin de el ca sa-l poti arunca. Si, probabil, trebuie sa gasesti o alta unealta care sa-ti foloseasca. Ceva inlocuieste altceva. Noul si vechiul.

situatie

Azi, in timp ce maturam prin birou ceea ce a lasat in urma ei o pisica prost crescuta din boxe bubuia This Is the New Shit.

miercuri

Ma simt ca Robinson Crusoe cand striga Vineri. Eu strig miercuri. Si nu vine nimeni....
Citesc in continuare jurnalul lui Anais Nin. E amuzant sa descoperi ca toti suntem oameni si toti functionam cam in acelasi mod. De asemenea e amuzant ca imi trec prin cap tot felul de tampenii si putin mai tarziu constat ca si ea avea nebunii d-astea. Faza cu masochismul sau sadismul despre care scriam acum cateva zile am citit-o aseara si la ea. Uneori nu pot citi pentru ca ma apuca invidia, ma doare sa constientizez putinatatea activitatilor mele zilnice in raport cu prea-plinul din viata ei. Simt ca am un potential pe care il irosesc. Inca nu am curaj sa traiesc la intensitatea dorintelor mele. Se pare ca asta e problema vietii mele: nu am curaj sa fiu eu, sa fiu sincera cu mine. Si, realizez acum, ma pedepsesc pentru asta. Stiu eu cum.

miercuri

Tu crezi c-a fost iubire-adevarata?
Eu cred c-a fost o scurta nebunie....

Mi-a venit Minulescu in cap...N-am timp sa bat campii pe tema asta. Alta data.

logica?

Am gasit aici chestia asta care se numeste Logica. Nu mai intru in detalii gen : de ce n-ai, frate, curaj sa rupi relatia sau sa recunosti ca, totusi, iti place. Imi pun alte intrebari, mai mult sau mai putin logice: nu's cine zicea ca intr-o relatie, pentru ca lucrurile sa mearga bine, unu' trebuie sa fie masochist iar celalalt sadic si atunci, as vrea sa stiu care e mai bine sa fii, sadicul sau masochistul? Fiecare are modul lui de a-si obtine placerea si fiecare are nevoie de celalat pentru a o obtine. Sa fie, totusi, mai bine sa fii onanist? Deja ma doare capu' de la atata logica.
De parca logica ti-ar putea folosi la ceva cand alearga hormonii prin tine. Asta e concluzia: logica nu foloseste in situatii de genu' asta. Logic, nu?

marti

O zi despre care nu stiu ce sa cred. M-am trezit cheauna dupa filmu de groaza care a rulat la categoria Cosmarul de luni spre marti. Am plecat la serv.cu sictirul de dimineata in creieri si am intrat pe bloguri, unde, citind una alta, m-am binedispus. Acu' ma simt oarecum bine. Intrebarea pe care mi-o pun e daca buna dispozitie depinde sau nu de mediul inconjurator sau e ceva intern. Adica expresia "m-am sculat cu fata la cearsaf", ca sa nu folosesc cealalta varianta, are v'o relevanta sau nu. Ca sa stiu cum sa fac dimineata...
Adevarul e altul: nu prea stiu ce sa scriu. Sincer vorbind, am chef sa scriu da' n-am curaj sa scriu despre ceea ce ma framanta. Poate daca mai cresc putin...
Sagetatorul din mine nu stie daca sa scurme pamantul cu copita sau sa intepe cerul cu sageata...Ce poeta m-am trezit azi.
A, citeam asta si trebuie sa spun ca salcamii mei au fost tratati profesionist(dusuri reci) si si-au revenit. Nu mai sunt nebuni.

asa era ieri padurea

revolutii

Am citit intr-un horoscop ca traversez o perioada de schimbari profunde, de revolutii sangeroase etc. Si ca eu vreau bataliile astea. S-ar zice ca asa este, de catva timp imi bantuie prin cap tot felul de ganduri, tot felul de intrebari gen:
- cine mai sunt?
- ce mai sunt?
- ce-a mai ramas din mine?
- ce mai vreau?
- ce dracu' am facut pana acum?
- ce dracu' ar trebui sa fac in continuare etc.
Recitind cele de mai sus s-ar zice ca nu sunt prea incantata de ce-am fost si ce-am ajuns.
Drept pentru care ma retrag si ma apuc de revolutii.

grupul manechinelor care beau doar apa plata...

niste burti...

o cucoana

O baba ii spunea nepoatei de 2-3 anisori : stai cuminte ca iei bataita. Si eu n-am inteles daca era rea sau buna. Cucoana. Daca bataita e asa...mai dragalasa, mai doare? Sau, ca sa despicam problema in patru : un pumnisor mai face dintii sa cada? Daca e administrat cu multa tandrete...e mai mare dragu'...
Si-am incalecat p-o sa.....

vampirii de langa noi

Azi am realizat ca exista unii care sug energia altora. Dupa evenimentul respectiv ma simt ca o planta pusa la ierbar. Acum cativa ani. Nu mai curge nimic prin mine. M-au ars. Mi-au scos tot. Trebuie sa ma umplu la loc. Cu ce? Cu cineeeeeeeeeee?

Nu am chef azi

Azi nu stau bine la capitolul toleranta. Am obosit sa-i accept pe toti asa cum sunt.
Nu vreau sa mai beau cafea de la cele doua acrituri care o fac pentru ca mi-e teama sa nu ma otravesc de proasta lor dispozitie.
Nu vreau sa-mi vad amica de teama sa nu-mi vina chef sa o strang de gat pentru ca e asa lasa.
Nu vreau sa stau 8 ore la servici si sa innegresc hartia cu inutilitati.
Nu am chef sa vorbesc cu nimeni.
Nu am chef nici sa ascult muzica. Led Zeppelin imi zgaraie urechile azi.
Stiu de ce nu am chef da' ma fac ca nu vad. Si stiu si de ce am chef da' nu-mi foloseste la nimic asta.
Bine ca e vineri sau nici asta nu pare sa mai conteze?
O sa incerc sa ma exorcizez de melancolii cu Marilyn. Da, This Is the New Shit.

ca sa nu plang

Cum sa nu-ti vina sa plangi cand egoismul celorlalti te loveste in moalele capului? De ce am nevoie ca ceilalti sa fie asa cum vreau eu? De fapt, nu toti ceilalti, doar unii dintre ei. Si cand descoperi ca nu sunt, ca le-ai pus tu floricele in par, ce te faci? Doare. Lasi durerea sa doara sau te faci ca nu e? Poti? Cel mai bine e sa-i dai deoparte. Ideal ar fi sa nu te mai uiti la ei. Sa li se usuce florile in cap, sau invers...Sa ii lasi sa se sufoce in ... nimicnicia lor. De ce se inraieste un om? Sau se naste asa? Eu cred ca exista multa frica, multa lasitate. E mai usor sa faci pe raul decat sa risti sa faca altii pe raii cu tine. E si mult orgoliu aici. Mai bine dau eu cu piciorul decat sa apuce sa dea altul.
In concluzie, vorba nu stiu cui: duca-se (cred ca era daniil harms, da' nu sunt sigura).

pedeapsa

I'm not a puppet
I am a grenade
I'm not a puppet
I am a grenade
I'm not a puppet
I am a grenade
I'm not a puppet
I am a grenade
I'm not a puppet
I am a grenade
I'm not a grenade
I am a puppet
...........................
Kiss, baby, kiss

Ghid de supravietuit cand Mos Craciun nu vrea sa vina la tine

Ai o dorinta, ii faci o cerere grasului ala, ii spui ca ai fost cuminte (pentru ca ai fost, nu-i asa?), ii promiti ca-i spui poezia, adica faci tot ce stii tu sa faci ca sa-l convingi si…dezamagire : nu vine !!!!! Cum supravietuiesti? M-am gandit la cateva masuri de luat:
1) iti promiti solemn sa nu-i mai ceri nimic niciodata,
2) ii zici ceva de ma-sa (aia din Laponia),
3) iti imaginezi cum o sa-i dai cu usa in nas atunci cand, poate, o sa vina,
4) nu-ti mai pui dorinte pe care doar el le poate indeplini,
5) …raspunzi repede atunci cand vine (din pacate pentru orgoliul tau).
6) ii mai zici inca o data ceva de ma-sa, asa ca sa-ti speli un pic onoarea.

unu' care le are pe toate....

a fi sau a avea?

Cand am invatat verbele astea nu stiam ca intreaga viata a unui individ este coordonata de felul in care stie sa le conjuge.
A fi cineva si a avea ceva. Fiecare dintre noi incercam sa le conjugam cat mai convenabil astfel incat sa ne fie bine. A fi depinde de a avea?
Cum sa mai fiu eu – eu daca nu am ceea ce imi doresc? Cum sa nu am ceea ce imi doresc daca de asta depinde a fi al meu?
Ce ramane din toate astea la final?

au innebunit salcamii...

si ce daca e toamna si e frig si cad frunzele si padurea se pregateste de somn? In inima mea au inflorit salcamii...si nu vreau sa fiu cuminte, cum zice poetul. Poate pentru ca trebuie sa vina zodia mea si energia mea e in crestere. E o zi frumoasa atat afara cat si la mine in ganduri.

sau la asta

la asta ma refeream

...cerne, Doamne, linistea uitarii...

M-am trezit cu versu' asta in cap...Nu prea sunt credincioasa dar imi doresc linistea uitarii...si stiu ca incepe sa vina, o simt si nici macar nu ma mai doare asta. Incepe sa treaca.
E duminica, e frumos chiar daca e frig. Ieri am fost pe Dealu' Jardii si am facut cateva poze frumoase. A fost frig da' mi-a placut. Imi place cand bate vantul puternic, cand e vijelie si parca ma trezesc si eu din hibernare. Am o energie in mine atunci care imi da iluzia ca pot sa fac orice. Imi inghetase fata, imi paralizase juma' din nas da' era bine. E frumos toamna in padure si e frumos cerul cand bate vantul si norii alearga in toate directiile. Cand faceam poze printre copacii aia gen Lord of the rings aveam senzatia ca mi se da voie sa particip la ceva magic, ca am acces la o alta lume...plutea ceva in aer. Am simtit nevoia sa multumesc cuiva pentru binele ala, eram recunoscatoare. Si imi pare rau ca, din pacate, n-am stiut sa prind in poza magia locului, a momentului. Sunt nepriceputa. Si acum as vrea sa mergem sa mai facem niste poze da' G n-are chef, s-a culcat si singura e aiurea desi....
Inca o duminica in care am senzatia ca timpul trece degeaba...

inca una

M-am hotarat sa mai scriu si eu ceva pe aici. Am citit ce am scris data trecuta si mi-a sarit in ochi data : 4 oct...Azi e 3 nov. Se pare ca imi vine (ne)cheful cam o data la o luna. Ma intreb de ce nu scriu cand sunt bine dispusa? Pesimismul ma face sa scriu? Imi place sa-mi inregistrez bocetele pentru...posteritate, probabil.
Ce-am facut in ultimul timp? Am trait, am murit...cate putin din fiecare, incercand sa fie cate mai mult. Am luat camera foto si am facut cateva poze frumusele, n-am timp de mai multe...Am si citit cate ceva. Acum citesc Incest, Anais Nin. Interesanta. Este a doua, am citit si Foc. Deci...imi place. Ea pare asa vie in timp ce eu uneori ma simt asa moarta. Sunt masochista...Imi place sa ma sinucid in fiecare zi. Niciodata nu am curaj sa fac ceea ce imi place atunci cand imi place. Lasitate. Frica. Cand ma hotarasc sa fac ce vreau deja nu mai conteaza. Ce imi trebuie? De ce renunt asa usor la mine? De ce ma mint? De ce ma pun mereu pe ultimul loc? De-asta ma simt asa moarta. O sa gasesc curaj sa traiesc? Sunt asa simpla incat ma plictisesc singura de mine..."caine bulucind prin garduri" - imi vine versul asta in cap si mi se pare ca e o buna descriere a mea.

nechef matinal

Incep blogu asta cu o stare de sictir generala. N-am chef de nimic si nu stiu ce astept de aici. Nici macar Guano Apes nu ma trezeste. De catva timp ma trezesc in fiecare dimineata cu oboseala asta in cap. Pana reusesc eu sa ma trezesc se face seara. N-am mai citit nimic in ultimele zile. Mi s-a luat de venitul la servici si de tot ce inseamna asta.